Piața uleiului de palmier de pe Bursa Derivatives Exchange din Malaezia (MDEX) a deschis în teritoriu pozitiv, iar uleiul de palmier a început în sfârșit să recupereze decalajul față de restul complexului de uleiuri vegetale.
Până la prânz, contractul iulie s-a stabilit la 4.664 ringgit malaezieni pe tonă, în creștere cu 42 ringgit, iar ulterior a continuat avansul până la 4.715 ringgit, respectiv o apreciere de 93 ringgit. În contextul actual, acesta ar putea fi un moment potrivit pentru ca traderii să înceapă marcarea profiturilor și închiderea pozițiilor long. Pentru inițierea pozițiilor short este recomandată așteptarea unei mișcări către intervalul 4.850–5.000 ringgit pe tonă.
Tensiunile geopolitice rămân ridicate. Iranul ar fi atacat Emiratele Arabe Unite și ar fi intrat în confruntare cu forțele navale americane. Conflictul nu dă semne de detensionare și continuă să exercite presiune ascendentă asupra piețelor energetice. Petrolul Brent a urcat de la 103 la 113 dolari/baril, iar WTI se tranzacționează în jurul nivelului de 104,49 dolari/baril.
În plus, guvernul Malaeziei a impus implementarea obligatorie a biodieselului B15 în cele 19 uzine active, măsură care oferă un suport suplimentar pentru creșterea prețurilor uleiului de palmier. Per ansamblu, piața pare supraevaluată pe termen scurt, iar participanții sunt sfătuiți să reducă expunerea pe partea de cumpărare.
Ofertele de ulei de palmier brut către India sunt cotate la aproximativ 1.280 dolari CNF pentru livrările din mai și 1.290 dolari pentru iunie, niveluri apropiate de pragul psihologic de 1.300 dolari/tonă. În același timp, uleiul degumat de soia pentru iunie este ofertat la 1.305 dolari CNF, ceea ce reduce competitivitatea palmierului.
Din punct de vedere tehnic, indicatorul RSI pe MDEX rămâne într-o zonă neutră, ceea ce sugerează că mai există spațiu pentru apreciere, însă o rezistență importantă este anticipată peste nivelul de 4.750 ringgit, cu extensie posibilă către 4.850 ringgit.
Rupia indiană s-a depreciat suplimentar, ceea ce a dus la creșterea prețurilor interne în India și începe să afecteze negativ consumul.
Pe piața CBOT, uleiul de soia continuă să stabilească noi maxime, în contradicție cu așteptările multor participanți. Contractul iulie s-a stabilit la 76,53 cenți/livră, în creștere cu 137 puncte, iar august la 74,87 cenți/livră, în creștere cu 133 puncte, piața menținându-se fermă la momentul redactării.
Primele de bază s-au ajustat în urma raliului bursier, menținând relativ stabile prețurile flat. Ofertele pentru trimestrul octombrie–noiembrie–decembrie către India au fost inițial în jur de minus 2.000 puncte, ulterior ajustate spre minus 1.800, față de minus 2.050 anterior. Pentru perioadele apropiate, baza s-a întărit semnificativ, cu oferte MJJ la minus 2.300 și cumpărători în zona minus 2.350 pentru mai–iunie și minus 2.450 pentru iulie.
Pe baza CNF India, uleiul degumat de soia pentru iunie a fost tranzacționat la aproximativ 1.310 dolari/tonă, în timp ce pe piața internă indiană contractele MJJ au fost negociate în jurul valorii de 125.000 rupii indiene pe tonă. Deprecierea rupiei și creșterea ofertelor în dolari au dus la majorarea prețurilor și la încetinirea cererii.
Pe măsură ce uleiul de palmier recuperează din diferența de preț față de celelalte uleiuri, uleiul degumat de soia ar putea primi suport suplimentar pentru perioada mai–iunie–iulie. India ar putea majora achizițiile pentru acoperirea necesarului. Piața CBOT pare scumpă în termeni absoluți, însă baza comercială rămâne relativ atractivă. Direcția pieței va depinde în mare măsură de evoluțiile geopolitice și de dinamica petrolului brut.
În ceea ce privește uleiul de floarea-soarelui, ofertele către India sunt în prezent în intervalul 1.420–1.430 dolari/tonă CIF, în funcție de poziția de încărcare. Unii vânzători spot din Rusia au ofertat chiar la 1.410 dolari, însă cererea indiană a scăzut considerabil. Consumul retail este afectat atât de prețurile mai mici ale uleiurilor concurente, cât și de temperaturile extreme.
În același timp, disponibilitatea mărfii la origine începe să se restrângă, iar piața transmite că uleiul de floarea-soarelui din recolta veche nu va corecta semnificativ. Europa, dependentă în mare măsură de uleiul ucrainean, înregistrează deja niveluri de peste 1.540 dolari/tonă pentru livrările mai–iunie–iulie și aproximativ 1.545 dolari pentru iulie–august–septembrie, în timp ce marfa de origine rusă livrată către India rămâne comparativ mai ieftină.
Pe piața locală indiană, vânzătorii sunt sub presiune și oferă marfă la aproximativ 1.360 dolari/tonă. Rafinatorii sunt sfătuiți să profite de aceste niveluri. Din punct de vedere comercial, este logică prioritizarea achizițiilor locale până la reducerea diferenței de preț, deoarece cotațiile în dolari pentru recolta veche au un potențial limitat de scădere.
În schimb, există posibilitatea ca prețurile să continue să urce în linie cu piața europeană, iar nivelurile CIF India să se apropie de 1.500 dolari/tonă. Acesta nu este un moment potrivit pentru inițierea pozițiilor short pe uleiul de floarea-soarelui. Cumpărătorii sunt încurajați să continue construirea pozițiilor long, în special pe recolta veche, în timp ce pentru recolta nouă este recomandată prudență până la apariția unor semnale mai clare. Riscurile meteorologice pentru noua recoltă ar putea susține suplimentar piața în perioada următoare.
Piața globală a uleiurilor vegetale continuă să evolueze într-un mediu dominat de volatilitate ridicată, influențat simultan de tensiunile geopolitice din Orientul Mijlociu, aprecierea energiei, mișcările valutare și repoziționarea agresivă a traderilor pe piața derivatelor. În centrul atenției rămâne complexul uleiului de palmier și al uleiului de soia, care transmit semnale divergente între piața futures și piața fizică.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns