Piața mondială a ureei continuă să fie influențată simultan de factori geopolitici, politici publice, fluxuri comerciale și constrângeri logistice, ceea ce menține un nivel ridicat al prețurilor și o volatilitate accentuată pe principalele rute de aprovizionare. Informațiile analizate arată că, în pofida stabilizării temporare a traficului prin Strâmtoarea Hormuz, participanții la piață continuă să includă o primă de risc în prețurile internaționale, iar guvernele și cumpărătorii își adaptează strategiile pentru a reduce impactul asupra agriculturii.
Franța a anunțat un program de sprijin destinat fermierilor pentru a compensa creșterea costurilor cu îngrășămintele, determinată de perturbările comerțului prin Strâmtoarea Hormuz, rută prin care tranzitează aproximativ o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte. Măsura face parte dintr-un pachet european de 540 milioane de euro, din care Franța beneficiază de 107 milioane de euro și intenționează să completeze finanțarea până la aproximativ 145 milioane de euro. Sprijinul financiar este stabilit la 50 de euro pentru fiecare tonă de îngrășăminte azotate, în limita a 50% din consumul anului 2025, iar exploatațiile unde îngrășămintele reprezintă peste 10% din costurile totale de producție vor primi 70 de euro/t. Obiectivul este stimularea achizițiilor de îngrășăminte, menținerea lichidităților fermelor și protejarea producției agricole din 2027.
În paralel, Franța pregătește investiții industriale de aproximativ 2 miliarde de euro în următorii 10 ani, inclusiv 620 milioane de euro finanțare publică, pentru modernizarea capacităților existente și extinderea producției de îngrășăminte cu emisii reduse de carbon, urmărind majorarea producției interne de îngrășăminte azotate cu aproximativ 20% până în 2032.
Pe partea cererii, India își concentrează atenția asupra recepționării volumelor deja contractate, fără a lansa deocamdată o nouă licitație internațională de import. Din cele 1,77 milioane de tone adjudecate la licitația NFL din luna iunie, aproximativ 1,60 milioane de tone au fost deja nominalizate pentru livrare. Alte 467.000 de tone provenite din Arabia Saudită, Qatar și Emiratele Arabe Unite urmează să tranziteze Strâmtoarea Hormuz, iar încă 209.000 de tone sunt programate să sosească din China.
În același timp, producția internă de uree a Indiei a crescut la 2,54 milioane de tone în luna iunie, iar stocurile disponibile au urcat la 6,91 milioane de tone, după revenirea alimentării cu gaze naturale la capacitate normală. În aceste condiții, piața anticipează că următoarea licitație de import va fi amânată până în luna august, ceea ce reduce presiunea imediată asupra cererii internaționale.
În China, piața exporturilor de uree rămâne blocată din cauza diferenței semnificative dintre prețurile solicitate de producători și nivelurile acceptate de cumpărători. Evaluările pentru ureea prilled se mențin la 380–390 $/t FOB, însă exportatorii urmăresc valori de 430–440 $/t FOB pentru încărcările destinate pieței externe. Lipsa tranzacțiilor confirmă existența unui decalaj între așteptările vânzătorilor și disponibilitatea cumpărătorilor de a plăti aceste niveluri.
Pe piața internă, ureea prilled este evaluată la aproximativ 1.750 yuani/t ex-works, echivalentul a circa 274 $/t FOB, iar ureea granulată se tranzacționează la 1.790–1.810 yuani/t ex-works, respectiv aproximativ 279–282 $/t FOB. Absența ofertelor chineze competitive reduce concurența pe piața internațională și oferă furnizorilor din Africa de Nord și Orientul Mijlociu posibilitatea de a comercializa volume la prețuri mai ridicate.
Iranul continuă să fie principalul factor de susținere a pieței mondiale a ureei. Producătorii iranieni au stabilit pentru această săptămână un preț de referință de 346 $/t FOB, cu 6 dolari/t peste nivelul săptămânii precedente. Cererea activă și ritmul accelerat al exporturilor au permis creșterea succesivă a ofertelor FOB, în pofida incertitudinilor generate de sancțiuni și de situația geopolitică.
Majoritatea unităților de producție funcționează normal, inclusiv Shiraz, KPIC, Lordegan, MIS, Khorasan, Razi și Hengam, în timp ce la complexul Pardis două linii operează, reprezentând aproximativ 67% din capacitate, iar o linie rămâne oprită. Revocarea derogărilor privind sancțiunile americane a accelerat achizițiile, cumpărătorii încercând să securizeze încărcările înainte de expirarea perioadei de tranziție.
Turcia continuă să reprezinte una dintre principalele destinații ale exporturilor iraniene, iar cererea regională compensează costurile logistice ridicate generate de tranzitul prin Hormuz.
Datele privind transportul maritim confirmă stabilizarea navlurilor în bazinul Mării Azov. Pentru nave de 3.000–5.000 de tone, transportul grâului se menține la aproximativ 21 $/t către Georgia și TBS, 23 $/t către Marmara, 26 $/t către Izmir, 30 $/t către estul Greciei, 34 $/t către vestul Greciei, 36 $/t către Mersin, 37 $/t către Famagusta și Durrës, 38 $/t către Egipt, 39 $/t către Liban, 45 $/t către estul Italiei, 47 $/t către vestul Italiei și 48 $/t către Sardinia.
În Marea Caspică, navlurile continuă să scadă, ruta Aktau coborând la 25 $/t, Makhachkala la 27 $/t, în timp ce Astrakhan rămâne stabilă la 37 $/t.
Piața navelor pentru transportul ureei prezintă diferențe regionale importante. Din Orientul Mijlociu către Brazilia, navlul variază între 45 și 107 dolari/t, către Golful SUA între 46 și 91 $/t, iar către Thailanda între 55 și 122 dolari/t. Din Iran către Brazilia, nivelurile sunt de 45–55 dolari/t, către Turcia 48–52 $/t, către Myanmar 48–53 dolari/t și către Africa de Sud 55–65 dolari/t.
Din bazinul Mării Negre, transportul către Brazilia se situează la 48–50 $/t, către coasta estică a Mexicului la 38–42 $/t și către Turcia la 23–25 $/t.
În ansamblu, toate aceste informații descriu o piață globală caracterizată de o ofertă încă limitată, costuri logistice ridicate și intervenții guvernamentale menite să reducă impactul asupra agricultorilor. Amânarea licitațiilor din India temperează temporar cererea, însă lipsa ofertelor competitive din China și consolidarea prețurilor FOB din Iran mențin un echilibru favorabil vânzătorilor.
În același timp, investițiile europene în producția internă de îngrășăminte și măsurile de sprijin pentru fermieri arată că securitatea aprovizionării cu fertilizanți devine o prioritate strategică, iar piața mondială rămâne dependentă de evoluțiile geopolitice, de funcționarea rutelor maritime și de ritmul cererii din marile state importatoare.
Sursa : Iurie Rija
Lasă un răspuns