Goldman Sachs transmite un semnal extrem de puternic pentru piețele energetice globale: intrăm într-o nouă fază în care petrolul nu mai este un activ ciclic ieftin, ci un activ structural scump. Conform analizei publicate de Goldman Sachs, atâta timp cât fluxurile prin Strâmtoarea Hormuz rămân limitate, prețurile vor continua să crească, iar Brent are potențialul real de a depăși maximele istorice din 2008. În plus, orice restricții asupra exporturilor din SUA pot amplifica și mai mult tensiunile din piață și diferența dintre Brent și WTI.
Pe termen mediu și lung, riscurile sunt și mai evidente. Goldman Sachs arată că, în urma marilor șocuri de ofertă din ultimii 50 de ani, producția globală a scăzut în medie cu 42% în decurs de 4 ani, în special din cauza distrugerii infrastructurii și a lipsei de investiții. În contextul actual, regiunea Golfului Persic, care asigură circa 30% din producția mondială de petrol, devine un punct critic. Orice perturbare prelungită aici înseamnă ofertă redusă pe termen lung.
Chiar dacă OPEC ar putea interveni ulterior cu capacități de rezervă pentru a stabiliza piața, acest lucru nu anulează riscul principal. În paralel, statele vor începe să-și crească stocurile strategice, ceea ce va menține presiunea pe cerere. Singurul factor care poate tempera piața este încetinirea economică globală, dar aceasta vine cu costuri majore.
Concluzia Goldman Sachs este clară: riscurile sunt orientate în sus, iar petrolul poate rămâne peste 100 dolari/baril pentru o perioadă îndelungată, nu doar luni, ci chiar ani, dacă perturbările persistă.
Pentru Republica Moldova, acest scenariu înseamnă un impact direct și inevitabil. Motorina se va scumpi în lanț, nu imediat, dar sigur, pe măsură ce importurile vor reflecta noile realități internaționale. Costurile logistice vor crește, iar presiunea se va transmite direct în costul de producție agricolă, în special la lucrările de sezon. În paralel, prețurile la îngrășăminte, deja dependente de gaz și energie, vor rămâne ridicate sau vor continua să crească.
Mesajul este simplu și pragmatic: fermierii și operatorii din agricultură trebuie să înțeleagă că intrăm într-un ciclu de costuri structurale mai mari, unde managementul riscului, momentul achizițiilor și eficiența operațională vor face diferența între profit și pierdere.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns