Piața mondială a îngrășămintelor traversează o etapă de reechilibrare accelerată, iar India își consolidează poziția de principal centru global de consum și absorbție a fertilizanților. După perioada de deficit și tensiuni logistice generate de criza energetică și perturbările comerciale internaționale, autoritățile indiene au reușit o refacere rapidă a disponibilităților interne, adăugând aproximativ 9,672 milioane tone de îngrășăminte prin combinarea producției interne și a importurilor maritime.
Datele Ministerului Chimicalelor și Îngrășămintelor din India arată că producția internă suplimentară a ajuns la 7,678 milioane tone, ceea ce reprezintă aproximativ 79,4% din total, în timp ce importurile au însumat 1,994 milioane tone, adică circa 20,6%.
Pe segmentul ureei, care rămâne principalul fertilizant utilizat în agricultură, producția internă suplimentară a atins 4,628 milioane tone, iar importurile maritime au adăugat încă 1,251 milioane tone. În total, disponibilitatea suplimentară de uree a ajuns la 5,879 milioane tone, din care aproximativ 78,7% provine din producția internă și 21,3% din importuri.
Pentru DAP — fosfat diamoniu — producția internă a fost de 620 mii tone, iar importurile au adăugat aproximativ 76 mii tone, ceea ce duce la un total de 696 mii tone, cu o structură în care 89,1% este acoperit din producția locală și 10,9% din importuri.
La îngrășămintele complexe NPK, producția internă a ajuns la 1,557 milioane tone, iar importurile la 379 mii tone, rezultând o disponibilitate totală de aproximativ 1,936 milioane tone, cu peste 80% acoperire din producția internă.
În schimb, segmentul SSP — superfosfat simplu — este acoperit integral din producția internă, care a atins aproximativ 873 mii tone, fără importuri semnificative. La polul opus, MOP — clorura de potasiu — este complet dependentă de importuri, cu o disponibilitate suplimentară de aproximativ 288 mii tone, ceea ce confirmă dependența structurală a Indiei de piața globală a potasiului.
În paralel, raportul Daily Nitrogen Report din 12 mai 2026 indică o piață globală a ureei încă sub presiune descendentă. Ureea granulară CFR Brazilia se situează în jurul nivelului de 700 USD/tonă pentru livrările spot și aproximativ 620 USD/tonă pentru front month, ceea ce reflectă un spread negativ de circa 80 USD/tonă.
În Egipt, ureea FOB se menține la aproximativ 740 USD/tonă pentru spot și 735 USD/tonă pentru front month, indicând o piață relativ echilibrată, cu diferențe minime între contracte.
În Orientul Mijlociu, prețurile FOB sunt în jur de 720 USD/tonă pe piața spot și aproximativ 640 USD/tonă pentru contractele apropiate, ceea ce indică o presiune descendentă mai puternică pe termen scurt.
Pe piața americană, US Gulf FOB se tranzacționează la aproximativ 557 USD/short ton pentru spot și 552 USD/short ton pentru front month, echivalentul a circa 614–620 USD/tonă metrică.
După maximele recente de aproximativ 900–910 USD/tonă înregistrate în aprilie pe unele origini FOB, piața a corectat cu aproximativ 180–270 USD/tonă, ceea ce înseamnă o scădere de circa 20–30%.
În ansamblu, refacerea rapidă a disponibilităților din India transmite un semnal important pentru piața globală. Țara începe să treacă din faza de achiziții de panică într-o etapă de stabilizare și gestionare mai controlată a stocurilor, ceea ce poate reduce temporar presiunea asupra exportatorilor din Orientul Mijlociu, Egipt, China și bazinul Mării Negre.
Totuși, piața rămâne extrem de sensibilă la evoluția prețului gazului natural și la factorii geopolitici, iar orice șoc energetic major poate reactiva rapid volatilitatea și mișcările de preț pe întreg lanțul global al fertilizanților.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns