Timp de mai mulți ani, Republica Moldova a fost un exportator net categoric de ulei de floareasoarelui, cu un raport dintre livrările externe și achizițiile din import care depășea, în sezoanele de vârf, de 40–50 de ori volumele importate.
În sezonul 2023–2024, spre exemplu, față de cele 180 394 tone expediate pe piețele externe, Moldova importa doar 3 637 tone — o asimetrie care reflecta puterea reală a industriei autohtone de procesare și autosuficiența aproape completă a țării în segmental respectiv. Sezonul curent 2025–2026 (iulie 2025 – martie 2026) aduce o reconfigurare a balanței comerciale.
Față de 67 549 tone de ulei expediate la export, țara a importat 11 469 tone, rezultând un raport de doar 5,89- un indicator al slăbirii capacității de producție internă raportat la cererea internă de consum. Situația din luna martie 2026 este chiar alarmantă: cu doar 742 tone de ulei exportat și 1 429 tone procurate din import, Moldova a înregistrat o inversare a balanței comerciale— importurile depășind exporturile de două ori.
Evoluția dată nu reprezintă neapărat o criză de consum — necesarul intern de ulei alimentar poate fi acoperit prin import la prețuri competitive — însă semnalează o erodare a poziției competitive a industriei de procesare moldovenești. O țară care deține capacități instalate de procesare pentru sute de mii de tone anual și care ajunge să importe ulei în lunile de primăvară oferă, involuntar, o imagine despre dezechilibrul dintre potențialul industrial existent și capacitatea de valorificare a recoltei proprii.
Lasă un răspuns