Piața oleaginoaselor devine tot mai greu de analizat prin prisma unei singure corelații. Dacă în trecut scumpirea petrolului se transmitea relativ previzibil către uleiurile vegetale și, implicit, către semințele oleaginoase, astăzi această relație funcționează mult mai selectiv. Exemplul ultimelor săptămâni este relevant: uleiul brut de floarea-soarelui a pierdut aproximativ 100 $/t, în timp ce uleiul de palmier și canola nu au înregistrat o corecție comparabilă, deși petrolul a depășit pragul de 100 $/baril.
Această divergență arată că fiecare complex de oleaginoase începe să răspundă tot mai puternic propriului bilanț dintre producție, stocuri, consum, export și disponibilitatea regională, iar influența energiei rămâne importantă, dar nu mai este suficientă pentru a explica singură direcția pieței. În ecuație intră simultan războaiele și riscurile geopolitice, politica monetară, dobânzile și randamentele obligațiunilor americane, cursul dolarului, biocombustibilii, costurile energetice și, într-o măsură tot mai mare, logistica.
Pentru Republica Moldova, această schimbare este deosebit de importantă, deoarece prețul local al florii-soarelui și al rapiței nu depinde doar de cotațiile externe, ci și de cererea procesatorilor regionali, accesul la piețele din UE și Turcia, concurența mărfii ucrainene, costul transportului și funcționarea coridoarelor prin Giurgiulești, România și Dunăre.
Cu alte cuvinte, astăzi nu mai este suficient să urmărești separat petrolul, MATIF-ul sau o anumită cotație a uleiului vegetal. Piața trebuie citită ca un sistem în care agricultura, energia, finanțele, geopolitica și logistica se influențează reciproc, iar uneori tocmai ruperea unei corelații istorice reprezintă cel mai important semnal comercial.
Lasă un răspuns