Sulfatul de amoniu este un îngrășământ chimic care furnizează culturilor atât azot, cât și sulf. Creșterea puternică a prețului gazelor naturale folosite pentru obținerea amoniacului a dus la scumpirea producției de îngrășăminte azotoase, inclusiv a sulfatului de amoniu. La fel, cererea agricolă ridicată în anii recenți (pe fondul nevoii de sporire a randamentelor agricole) a exercitat presiune pe piață și a contribuit suplimentar la creșterea prețurilor internaționale la fertilizanți în 2021-2022.
Un alt element specific sulfatului de amoniu este proveniența sa adesea ca produs secundar în diverse industrii chimice (de exemplu, rezultă în procesul de producere a caprolactamei – un precursor pentru nylon din care se fac fibrele textile). Astfel, oferta globală de sulfat de amoniu depinde atât de capacitățile dedicate de producție de îngrășăminte, cât și de nivelul de activitate în industriile conexe care îl generează ca produs secundar. Dacă industriile respective funcționează la capacitate sporită, pe piață apare o supraofertă de sulfat de amoniu, care tinde să îi scadă prețul. Invers, în cazul de reducere a producției industriale (sau de restricții comerciale), oferta scade și prețurile cresc.
Principalele țări producătoare de sulfat de amoniu la nivel mondial includ China, Statele Unite, Rusia și mai multe state din Europa (Finlanda, Polonia, Cehia, Belgia, Germania, etc). China este de departe cel mai mare producător și exportator mondial, și dispune de numeroase fabrici petrochimice și de îngrășăminte care generează sulfat de amoniu. China a reprezentat în ultimul deceniu 40-50% din producția globală de sulfat de amoniu (atingând o producție anuală de ordinul a 8–10 milioane de tone). Orice schimbare în politicile Chinei de export se resimte puternic: în 2024–2025 Beijing a „strâns–relaxat–iar a strâns” robinetul la exporturi de îngrășăminte, dar accentul s-a pus pe uree și fosfați (DAP/MAP). Sulfatul de amoniu a fost, mai puțin constrâns și chiar a avut exporturi record în 2025. Rusia, la rândul ei, a reorientat exporturile către Asia și Europa de Est, inclusiv Republica Moldova, în căutarea unor piețe alternative după impunerea sancțiunilor occidentale. Toate aceste condiții au făcut ca prețul mediu al sulfatului de amoniu importat în Republica Moldova în 2022 să atingă 14,15 lei/kg (cu TVA inclus), la un volum total de aproape 18,9 mii tone, ceea ce a generat o valoare totală a importurilor de circa 267 milioane lei – un nivel record.
În 2023, pe fondul relaxării tensiunilor pe piața gazelor, reluării exporturilor chineze și stabilizării costurilor de transport maritim, prețurile la îngrășăminte au început să se tempereze. Sulfatul de amoniu s-a ieftinit, până la un preț mediu de 9,5 lei/kg, în timp ce volumul importurilor a crescut la aproape 22,9 mii tone. Creșterea în cantitate, dublată de scăderea prețurilor, a dus la o diminuare a valorii totale a importurilor la 217,9 milioane lei. Fermierii moldoveni au profitat atunci de conjunctura favorabilă pentru a reface stocurile, mai ales în contextul în care alte îngrășăminte (ureea, DAP) au rămas la niveluri de preț mai ridicate.
În 2024, ieftinirea s-a accentuat și mai mult: prețul mediu al sulfatului de amoniu a coborât la doar 5,98 lei/kg, ce reprezintă o reducere de aproape 60% față de anul 2022. A fost cea mai pronunțată scădere de preț din segmentul îngrășămintelor utilizate în Republica Moldova. Explicația se regăsește în combinația dintre reluarea exporturilor chineze (după perioada de restricții din 2023), funcționarea la capacitate ridicată a industriilor petrochimice care produc caprolactamă (din care rezultă sulfatul de amoniu ca produs secundar) și o cerere agricolă globală mai moderată. În același timp, o parte dintre fermierii moldoveni au redus aplicarea de îngrășăminte azotoase, în urma sezoanelor agricole anterioare marcate de costuri ridicate, ceea ce s-a tradus printr-o scădere a volumului importat la 14,9 mii tone și o valoare totală a importurilor de doar 89,2 milioane lei – de trei ori mai puțin decât în 2022.
În perioada ianuarie–septembrie 2025, importurile de sulfat de amoniu în Republica Moldova au cunoscut o revenire ușoară, atingând aproape 19,8 mii tone. Prețul mediu, de 6,01 lei/kg, s-a menținut la nivelul anului precedent, ce arată o stabilizare a pieței. Valoarea totală a importurilor pentru cele nouă luni a fost de 119,2 milioane lei.
Pentru a înțelege mai bine dinamica importurilor, este util să analizăm sezonalitatea pe parcursul unui an. În mod obișnuit, necesarul de îngrășăminte are două vârfuri sezoniere corespondente campaniilor agricole de primăvară și toamnă. În cazul importurilor de sulfat de amoniu ale Moldovei se atestă existența fluctuațiilor sezoniere.
Perioada 2025 (ian-sept) a fost caracterizată de importuri relativ constante și ridicate în fiecare lună de sezon. Ianuarie și februarie 2025 au fost din nou luni de vârf (2367 t, respectiv 4596 t). După un trimestru 2 mai liniștit, activitatea de import a explodat în mijlocul verii 2025: ~2798 tone în iulie, ~4731 tone în august, ~5092 tone în septembrie. Acest lucru coincide cu pregătirile pentru toamna 2025, semnalând așteptări pozitive în agricultură și prețuri încă atractive. Prețurile medii lunare în 2025 au rămas în intervalul 5,5–6,5 lei/kg (exceptând un vârf punctual de ~15,9 lei în aprilie, când volumul a fost redus). Stabilitatea relativă a prețului este un semn că piața s-a normalizat față de oscilațiile puternice din anii precedenți.
Importurile sulfatului de amoniu sunt concentrate la nivelul câtorva jucători comerciali și provin preponderent din câteva țări.
Tabela de mai sus relevă că importurile de sulfat de amoniu sunt intermediate de câteva companii. În perioada 2022 – 9 luni 2025, primele 2 companii („Carvidon-Trade” SRL și „Agrostoc” I.M.) au importat împreună 22,1 mii tone, sau aproape 29% din totalul importurilor țării. Dacă extindem la primii 5 importatori (incluzând și SRL „Piramida-Market”, „Grando Invest Group” și SRL „Pocrovexportfruct”), aceștia acoperă peste jumătate din volumul total importat. Carvidon-Trade apare drept cel mai mare importator (circa 11,38 mii tone în 2022-2025, 15% din piață), urmat îndeaproape de Agrostoc (10,7 mii tone, 14%). Și Piramida-Market SRL a intrat puternic pe piață după 2022, ajungând la 3,3 mii t în 2025 (Ian. -Sept.) și o cotă de 8%.
Avantajul concentrării importurilor constă într-o putere de negociere mai mare în obținerea unor prețuri mai bune de pe piețele externe, dar riscul este dependența de strategiile comerciale ale acestor câțiva jucători. Dacă ei și-ar restrânge importurile (din lipsă de capital sau alte motive), oferta internă riscă să fie afectată temporar.
Republica Moldova continuă să se aprovizioneze până în prezent cu sulfat de amoniu din Federația Rusă, care și-a păstrat statutul de principala țară exportatoare, acoperind 61% din totalul importurilor în perioada de după război. România s-a situat pe locul al doilea în topul țărilor exportatoare, cu o pondere de 18%.
O schimbare în structura aprovizionării s-a produs în 2025, odată cu apariția Chinei și Elveției ca noițări de expediție a sulfatului de amoniu către Republica Moldova. China, care este cel mai mare producător mondial, a început să livreze direct pe piața moldovenească volume mari,care au acoperit 11% din importurile din primele trei trimestre ale anului 2025. În paralel, Elveția, deși nu este un producător propriu-zis, a apărut ca intermediar comercial, similar României, exportând către Moldova produse de altă proveniență, cel mai probabil de origine rusă.
Analiza originii efective a sulfatului de amoniu confirmă tendințe structurale: între 2022 și septembrie 2025, circa 73% din totalul volumelor importate în Republica Moldova provin din Federația Rusă, în timp ce 17,5% au proveniență chineză. Originea chineză a cunoscut o creștere evidentă în pondere în 2025, ajungând să reprezinte 43,5% din totalul importurilor în perioada ianuarie–septembrie. Serbia rămâne a treia sursă de origine, însă cu volume mult mai mici. În consecință, România și Elveția acționează preponderent ca huburi de reexpediere, prin care sulfatul de amoniu de alte origini intră pe piața moldovenească, iar adaosurile intermediarilor se regăsesc în prețul final.
Lasă un răspuns