Republica Moldova va institui treptat, în următorii opt ani, obligația de a menține stocuri de produse petroliere echivalente cu 90 de zile de import. Responsabilitatea va fi împărțită în mod egal între sectorul public și cel privat, conform proiectului de lege privind securitatea aprovizionării cu produse petroliere, cunoscut drept „oil stocks”.
Nolina Pompărău, șefa Direcției Gaze Naturale și Produse Combustibile din Ministerul Energiei, a declarat în cadrul ședinței Comisiei pentru integrare europeană a Parlamentului din 31 martie:
„Depunem eforturi pentru a avansa cât mai rapid cu acest proiect în Guvern. Tindem să credem că nu va fi nevoie de consultări publice repetate, întrucât am avut destul de multe propuneri și obiecții asupra acestuia din partea mediului de afaceri. Dacă nu inițiem o consultare publică repetată, avem încrederea că, până în vară, ajungem cu proiectul de lege în Parlament.”
Potrivit Nolinei Pompărău, Moldova nu dispune în prezent de suficiente spații de stocare a produselor petroliere, iar atragerea de investiții pentru dezvoltarea acestora este o prioritate. Proiectul de lege prevede două tipuri de stocare: internă și comercială, iar stocurile pot fi realizate și în afara țării, prin contracte speciale, până când capacitatea internă va fi suficientă.
Vitalie Mîța, secretar de stat al Ministerului Energiei, a explicat:
„Deci, pot fi realizate stocuri și în afara țării, prin contracte dedicate, având în vedere că în Republica Moldova nu există suficiente, la momentul de față. Aceasta se va realiza gradual: noi vom atinge limita de 90 de zile de stocuri în decurs de până la opt ani.”
Moldova va adopta un model hibrid aplicat în 11 state ale Uniunii Europene, în care jumătate din stocuri – 45 de zile de import – vor fi gestionate de o entitate centrală, iar cealaltă jumătate de companii. Entitatea publică va fi creată sau desemnată conform directivei europene.
Referitor la costuri, Nolina Pompărău și Vitalie Mîța au spus:
„Atât stocurile pe care le va crea entitatea centrală de stocare, cât și cele care vor fi responsabilitatea industriei sunt finanțate de importatorii de produse petroliere. Aceasta presupune o creștere nesemnificativă, timp de opt ani, a prețului la pompă – prețul final plătit de consumatori – însă aceasta este mult mai mică decât inflația anuală. Dacă inițial s-a mers pe o perioadă de implementare de șase ani, aceasta a fost majorată la opt ani, anume din aceste considerente, pentru ca impactul să fie cât mai amortizat.”
Președintele Comisiei pentru integrare europeană, deputatul Marcel Spatari, a menționat că nu există un risc asupra prețurilor pe termen scurt și că impactul nu va fi imediat. Proiectul de lege transpune Directiva 119/2009 a Uniunii Europene și urmează să fie transmis spre avizare și Comisiei Europene.
sursa:radiomoldova.md
Lasă un răspuns