Pentru sezonul 2025/2026, producția mondială de semințe este estimată la 51,77 milioane tone, în scădere față de 55,20 milioane tone în 2023/24 și 52,30 milioane tone în 2024/25. Nu discutăm despre o prăbușire, ci despre o contracție graduală, într-un context în care estimările inițiale din 2025 mizau pe peste 60 milioane tone, scenariu infirmat ulterior de seceta din bazinul Mării Negre și Europa de Est.
Volumul global procesat s-a stabilizat la 47,40 milioane tone, practic neschimbat față de sezonul anterior, ceea ce indică o ajustare a cererii industriale la noul nivel de ofertă.
Stocurile finale globale de semințe sunt estimate la 2,80 milioane tone, iar cele de ulei la 2,28 milioane tone. Aici se află nucleul tensiunii pieței. Deși reducerea anuală pare procentual moderată la semințe și mai accentuată la ulei, nivelurile absolute sunt joase din perspectivă istorică, iar raportul stocuri la consum rămâne fragil. Piața nu este în colaps, dar funcționează cu o marjă de siguranță redusă.
Pe partea regională, Ucraina produce aproximativ 11,2 milioane tone, mult sub nivelurile pre-2022, iar randamentele de sub 2 tone la hectar reflectă impactul climatic și constrângerile teritoriale. Rusia rămâne la un nivel robust de 16,6 până la 17,5 milioane tone, însă presiunea fiscală și taxele de export limitează stimulentele pentru stocare. Argentina se poziționează drept furnizor de echilibru, cu aproximativ 6,2 milioane tone și randamente între 2,3 și peste 2,5 tone la hectar în regiunile cele mai productive. România a revenit la aproximativ 2,2 milioane tone, dar fluxurile către Turcia au tensionat piața internă.
În plan comercial, piața uleiului se află într-un regim de backwardation, cu prețuri spot ridicate și livrări forward mai ieftine, ceea ce reflectă așteptarea unei relaxări odată cu fluxurile sud-americane. Contractele pentru uleiul de floarea-soarelui au gravitat în jurul a 1.540 dolari pe tonă în februarie 2026, susținute de stocurile reduse și de retenția fermierilor din Europa de Est.
Totuși, trebuie analizată și partea de cerere. India își reduce importurile spre aproximativ 2,65 milioane tone, penalizată de primele de preț față de palmier și soia. Dacă diferența de preț dintre floarea-soarelui și palmier depășește 300 dolari pe tonă, cererea asiatică reacționează rapid și se reorientează. În paralel, oferta globală de soia este abundentă, iar uleiul de soia câștigă cotă de piață. Acest factor limitează potențialul de creștere explozivă al floarea-soarelui.
Pe partea de costuri, gazul natural și îngrășămintele rămân variabile critice. Deși prețul recoltei este relativ ridicat, indicele de accesibilitate al îngrășămintelor arată o deteriorare a puterii de cumpărare a fermierilor. Pragul de rentabilitate din Argentina de 4,1 tone la hectar pentru arendă și 2,8 tone pentru proprietari confirmă presiunea pe marjă. În România și Ucraina pragurile sunt mai mici, dar riscul logistic rămâne dominant.
Eliminând repetițiile, concluzia profesională este următoarea. Fundamentul structural rămâne relativ strâns pe stocuri, însă piața începe să internalizeze trei factori de relaxare: fluxurile consistente din Argentina, cererea asiatică mai prudentă și concurența tot mai puternică din complexul soia și palmier.
Începând cu 16 februarie, scenariul cel mai probabil pe termen scurt este o corecție tehnică moderată sau o stabilizare cu ușoară presiune descendentă, nu un colaps. Piața este supracumpărată din punct de vedere psihologic pe segmentul spot, iar orice confirmare de livrări fluente din Argentina sau reducere suplimentară a importurilor indiene poate declanșa o ajustare de 3 până la 7 procente.
Trendul structural pe termen mediu rămâne susținut de stocuri reduse și riscuri climatice, însă pe termen scurt balanța înclină spre o consolidare sau o scădere controlată, nu spre o nouă explozie a prețului. Pentru fermierii și traderii din Republica Moldova, strategia prudentă este gestionarea riscului prin vânzări etapizate și monitorizarea atentă a spread-ului cu palmierul și a fluxurilor din Argentina.
Lasă un răspuns