Pe segmentul uleiului de palmier tranzacționat pe Bursa din Malaezia, piața a înregistrat vineri o corecție pe fondul unor așteptări optimiste privind un posibil acord geopolitic, ceea ce a dus la scăderea cotațiilor petrolului și, implicit, la o retragere a MDEX de la maximele recente. În acest context, India a tranzacționat ulei de palmier brut (CPO) la aproximativ 1230 USD CNF.
În cursul zilei de sâmbătă, însă, au apărut declarații contradictorii, fără o soluționare concretă a conflictului, iar atacurile asupra navelor și evoluțiile din teren au susținut din nou prețul petrolului. Astfel, Brent a urcat la 94,44 USD/baril, în creștere cu aproximativ 5%.
Ca reacție, piața MDEX a deschis ferm, iar contractul iulie a atins un maxim de 4514 ringgit malaezieni/tonă, tranzacționându-se în jurul prânzului la 4484 (+34) și închizând la 4497 (+47). Este relevant faptul că India nu a fost activă la cumpărare, ziua de luni fiind în mod tradițional mai lentă. Dacă fermitatea pieței se menține și în ziua următoare, este de așteptat o revenire a cererii. Nivelurile indicative de ofertă CNF India sunt în jur de 1240 USD pentru livrare imediată și 1250 USD pentru livrare în luna mai.
Din punct de vedere tehnic, nivelul de 4400 ringgit rămâne un suport solid, confirmat prin multiple reveniri ale pieței din această zonă. Rezistența majoră este estimată abia peste 4850. Strategia sugerată este acumularea de poziții long la nivelurile actuale, cu obiectiv de ieșire peste 4800. Pozițiile short devin relevante doar în scenariul depășirii pragului de 5000. Pentru cumpărătorii din India, uleiul de palmier este considerat atractiv în zona 1200–1220 USD și de vânzare în apropiere de 1300 USD.
Pe segmentul uleiului de soia tranzacționat pe CBOT, piața a corectat vineri, contractul iulie închizând la 67,91 cenți/livră (-114 puncte). Astăzi, pe fondul reluării tensiunilor geopolitice, cotația a revenit la 68,66 (+75). Totuși, perspectiva nu este una puternic bullish, deoarece consumul în India încetinește, iar nivelurile de preț par să fi atins un vârf.
Există posibilitatea testării nivelului de 69,50 cenți/livră, după care ar putea urma lichidări de poziții long sau inițierea de poziții short. Baza pentru livrările din perioada iunie–iulie a fost oferită la -1670, cu perspective de ajustări suplimentare în jos. Prețul flat pentru livrările în India este estimat la aproximativ 1285 USD, însă activitatea de tranzacționare rămâne redusă.
În condițiile în care uleiul de floarea-soarelui rămâne scump, uleiul de soia ar trebui să găsească suport la niveluri mai joase. Zona de 1250 USD CNF India este considerată suport solid, în timp ce nivelurile peste 1300 USD sunt dificil de menținut. Fondurile continuă să cumpere boabe de soia, reflectat în contractul iulie la 1183 cenți/bushel. Creșterea prețului boabelor poate duce la presiune pe șrot și susținere pentru ulei în cadrul complexului.
Raportul USDA privind progresul culturilor va aduce clarificări suplimentare. Până atunci, cumpărătorii indieni pot lua în considerare achiziția la preț flat, evitând însă expunerea excesivă pe poziții long pe CBOT.
Pe piața uleiului de floarea-soarelui, cotațiile au deschis ferm, cu prețuri în Europa apropiindu-se de 1495 USD/tonă pentru livrările în porturile principale. Ofertele CIF India sunt în prezent în jur de 1440 USD, cu unele indicații la 1430 USD. Nu se anticipează corecții semnificative, iar prețurile pentru recolta veche vor rămâne susținute.
Stocurile din Ucraina sunt în mare parte contractate, iar taxele de export din Rusia continuă să susțină piața. Este posibil ca ofertele către India să urce spre 1500 USD.
În prezent, cumpărătorii indieni sunt relativ inactivi, în contextul unor diferențe de aproximativ 50 USD/tonă între prețurile de import și cele din piață. În portul JNPT, nivelurile sunt sub 1380 USD, ceea ce face din această piață una dintre cele mai ieftine la nivel global. Egiptul nu a fost activ recent, însă cererea ar putea reveni. În Turcia, în portul Mersin, vânzătorii indică 1410 USD, în timp ce cumpărătorii sunt mai aproape de 1390 USD.
Per ansamblu, sentimentul de piață poate părea moderat, însă fundamentalele indică o ofertă restrânsă și o cerere stabilă, ceea ce pune presiune pe pozițiile short. Nu este recomandată menținerea pozițiilor short de către rafinatori; în schimb, aceștia ar trebui să acopere necesarul pentru lunile mai–iulie, profitând de nivelurile actuale relativ mai scăzute.
Piața uleiurilor vegetale se prezintă într-o structură complexă, dominată de o combinație de stabilitate relativă pe segmentul fizic și ajustări selective pe piața de hârtie, cu diferențieri clare între origini, termene de livrare și produse derivate.
Pe segmentul uleiului de soia (SBO), structura bazelor indică o presiune descendentă moderată, cu valori pentru livrările apropiate (mai) în intervalul -1500 până la -1600, extinzându-se către -1670 până la -1750 pentru perioada iunie–iulie, ceea ce reflectă o slăbire a diferențialului față de piața futures. Pentru trimestrele ulterioare (august–septembrie și octombrie–decembrie), bazele se comprimă treptat spre -1250 până la -1450, indicând o ușoară anticipare de întărire structurală, dar fără un impuls bullish clar. Pe originea Brazilia, presiunea este mai accentuată, cu niveluri extinse până la -1850 pentru iulie, ceea ce sugerează o disponibilitate mai mare de ofertă și o competiție mai agresivă pe export.
În piața uleiului de floarea-soarelui, referința europeană pe șase porturi confirmă menținerea prețurilor ridicate pentru recolta veche, cu niveluri în jur de 1490 USD/tonă pentru livrările mai–iulie, urmate de o corecție vizibilă pentru noua recoltă, unde ofertele coboară spre 1400 USD pentru octombrie și chiar 1315 USD pentru finalul anului. Această structură indică o piață backwardată pe termen scurt, determinată de disponibilitatea limitată a stocurilor vechi, în timp ce perspectivele pentru noua recoltă aduc o relaxare a presiunii.
În bazinul Mării Negre, uleiul de floarea-soarelui se tranzacționează FOB în jurul valorii de 1370–1380 USD/tonă pentru livrările apropiate, cu o ușoară diferență între pozițiile vânzătorilor și ale cumpărătorilor, ceea ce reflectă o piață în negociere, dar fără semne de corecție abruptă. Originea rusă rămâne aliniată la aceste niveluri, în timp ce Europa de Sud (Spania și Italia) indică valori superioare, în zona 1460–1465 USD/tonă pentru livrările mai–iunie, susținute de costuri logistice și structura cererii regionale.
Pe relația CIF India, ofertele pentru uleiul de floarea-soarelui se mențin în jur de 1440–1445 USD/tonă pentru livrările din mai până în iulie, ceea ce confirmă o piață stabilă, dar fără apetit agresiv din partea cumpărătorilor. În Turcia, piața din Mersin indică niveluri de aproximativ 1410 USD/tonă din partea vânzătorilor, în timp ce cumpărătorii se poziționează mai jos, în jur de 1380 USD, semnalând o diferență de percepție asupra valorii reale de piață.
Pe segmentul uleiului de palmier, contractul iulie pe Bursa din Malaezia se consolidează în jurul valorii de 4497 ringgit/tonă, cu un interval zilnic între 4459 și 4514, ceea ce indică o piață fermă, susținută de corelația cu petrolul și de dinamica cererii externe. Volumele ridicate de tranzacționare confirmă interesul activ al participanților. Structura oleinei se menține stabilă în jurul valorii de 1170–1177 USD, fără variații semnificative pe curba forward, în timp ce produsele secundare precum PFAD și stearina reflectă un discount tipic, aliniat structurii industriale.
Pe piața chineză (DCE), contractele indică o evoluție mixtă, cu ajustări marginale între -11 și +37 puncte, ceea ce sugerează o lipsă de direcție clară și o așteptare a unor factori externi mai puternici.
Din punct de vedere valutar, nivelurile actuale ale rupiei indiene (93,04), ringgitului malaezian (3,95), rublei rusești (75,34) și euro (1,1773) influențează direct competitivitatea originilor și structura fluxurilor comerciale, în special în relația cu piețele de destinație din Asia și MENA.
În ansamblu, piața uleiurilor vegetale se află într-un echilibru tensionat, unde oferta limitată pe termen scurt, în special pentru uleiul de floarea-soarelui, susține prețurile, în timp ce presiunile pe segmentul uleiului de soia și poziționarea valutară creează o dinamică competitivă între produse. Lipsa unei direcții clare pe cerere, în special din partea Indiei, menține piața într-o fază de consolidare, cu potențial de volatilitate determinat de factori geopolitici, energetici și climatici.
Lasă un răspuns