Piața mondială a grâului trece printr-o schimbare de fond, iar pentru un fermier din Moldova asta înseamnă în primul rând un singur lucru simplu: prețul la care poate vinde recolta se mișcă puternic în sus, dar motivul din spate nu e o cerere mai mare de pâine în lume, ci un blocaj fizic al concurenței directe, Rusia și Ucraina, care împreună trimit spre exterior aproape trei sferturi din grâul, porumbul și mai ales uleiul de floarea-soarelui care circulă pe piețele internaționale, cu o pondere de 27% la grâu, 12% la porumb și un uriaș 63% la floarea-soarelui, ceea ce explică de ce orice problemă la porturile lor se simte imediat în portofelul oricărui fermier care vinde în aceeași regiune.
Concret, în luna iulie au fost lovite 35 de nave aflate în porturi și alte 22 de nave aflate pe mare, iar 67 de instalații portuare au fost avariate, iar pentru că peste 90% din exporturile agricole ucrainene trec prin zona Odesei, capacitatea de export a Ucrainei a scăzut cu aproximativ o treime. Mai mult, problema nu s-a oprit la porturile maritime: și pe Dunăre, ruta pe care ucrainenii o foloseau tocmai ca variantă de rezervă când porturile mari erau blocate, s-au format cozi de până la 70 de nave care așteaptă să încarce, ceea ce arată că practic toate căile de ieșire ale cerealelor din regiune sunt sub presiune în același timp, nu doar una singură.
Pe fondul acesta, prețurile au explodat pe ambele piețe de referință ale lumii. La Chicago, grâul a urcat cu peste cinci procente într-o singură zi, atingând chiar limita maximă zilnică permisă de bursă, ajungând la cel mai înalt nivel din ultimii trei ani, cu o creștere de aproape 30% doar din luna iunie încoace, iar contractul de tip grâu moale de iarnă a trecut din nou peste pragul de 7 dolari pe bushel, un nivel pe care piața nu îl mai văzuse din vara lui 2023, iar analiștii tehnici vorbesc deja despre o țintă posibilă de 9,30 dolari dacă acest prag este depășit clar. În Europa, grâul de morărit tranzacționat la bursa franceză se apropie foarte tare de pragul psihologic de 250 de euro pe tonă, iar prețul fizic pe piața europeană se apropie de 300 de dolari pe tonă, ceea ce pentru un fermier moldovean înseamnă un reper concret de negociere mult mai bun decât cel de acum câteva luni.
Trebuie spus însă și partea mai puțin plăcută a poveștii, pentru că același val de tensiune vine la pachet cu costuri mai mari de producție, nu doar cu prețuri mai bune de vânzare. Piața îngrășămintelor intră într-o criză paralelă, tot din motive de blocaje: aproximativ 31 de fabrici de amoniac din Orientul Mijlociu au redus sau oprit producția, la fel ca alte 49 de fabrici din India, Pakistan și Bangladesh, iar prin Strâmtoarea Hormuz trec anual circa 45 de milioane de tone de îngrășăminte și materii prime pentru acestea, ceea ce face din acea zonă un al doilea punct critic de blocaj pentru agricultura mondială. Producția globală de fosfați ar putea scădea sub 60 de milioane de tone anul acesta, față de aproape 69 de milioane, cât se estima inițial, iar prețurile pentru 2027 sunt anticipate în creștere clară, ureea la aproape 500 de dolari pe tonă, iar fosfații compuși la peste 660 de dolari pe tonă. Fermierii din Statele Unite deja reduc cu 10 până la 15% cantitatea de fosfor și potasiu aplicată pe teren, iar dacă acest lucru continuă doi sau trei ani la rând, riscul e ca solul să se epuizeze și randamentele viitoare să scadă, ceea ce ar transforma o problemă de logistică de azi într-o problemă reală de productivitate agricolă peste câțiva ani, adică exact tipul de risc pe care orice fermier trebuie să îl calculeze din timp în deciziile de fertilizare pentru sezonul următor.
Un alt element important de care fermierii moldoveni ar trebui să țină cont este că statisticile oficiale nu spun toată povestea. Comisia Europeană a raportat pentru primele opt săptămâni ale sezonului doar 2,5 milioane de tone de grâu exportat, în timp ce estimările independente arată o cifră reală de aproape 3,8 milioane de tone, o diferență de peste 50%, mai ales din cauză că Franța, cel mai mare exportator al Uniunii, raportează doar o mică parte din volumul real vândut. Asta înseamnă că oferta reală disponibilă pe piața europeană este probabil mai mare decât arată cifrele oficiale în timp real, un lucru de care merită să se țină cont atunci când se negociază prețuri bazate pe informații „la zi”.
În aceeași perioadă, Turcia, unul dintre cei mai importanți cumpărători de semințe oleaginoase din regiune, a decis să reducă mai devreme decât era planificat taxa vamală la importul de floarea-soarelui, de la 20% la 12%, aplicabilă chiar de la 1 octombrie, cu aproape două luni mai devreme decât se anunțase inițial, ceea ce deschide o fereastră mai bună de acces pentru cei care reușesc să livreze rapid marfă acolo chiar în perioada de recoltă din toamnă. În același timp, Maroc, un alt cumpărător important din zona Africii de Nord, a avut o recoltă bună de grâu, dar fermierii marocani nu se grăbesc să vândă către stat, astfel că guvernul a cumpărat doar puțin peste o treime din cantitatea planificată, iar acum Maroc urmează să reia importurile din septembrie, dar la un preț cu 30 până la 40 de dolari pe tonă mai mare decât înainte, ceea ce arată că cererea externă rămâne solidă chiar și acolo unde exista impresia că nu va mai fi nevoie de importuri curând.
Nu toate semnalele sunt însă unilateral optimiste pentru prețuri, iar un fermier serios ar trebui să înțeleagă și partea de prudență din această poveste. Unii analiști atrag atenția că această situație este diferită de valul de creșteri din perioada 2020 și 2023, pentru că de data aceasta producția din zona Africii de Nord și Orientului Mijlociu este la un nivel record, iar cererea lor de import va fi mai mică decât în trecut. Mai mult, se subliniază că blocajul actual este o restricție de mișcare, nu o lipsă reală de marfă: există un adevărat munte de cereale acumulat fizic în silozurile din Rusia și Ucraina, care în acest moment nu poate ieși din cauza blocajelor, dar care, în momentul în care logistica se va debloca, chiar dacă nu se știe exact când, ar putea inunda brusc piața și ar putea trimite prețurile în jos la fel de rapid pe cât au urcat acum. De asemenea, este important de reținut că prețurile plătite direct fermierilor din Rusia și Ucraina rămân în continuare scăzute chiar în acest moment de vârf al pieței internaționale, pentru că marfa lor nu poate ajunge fizic la cumpărători, ceea ce arată clar diferența dintre prețul de la bursă și prețul real primit de producătorul din teren.
Pentru un fermier moldovean, concluzia practică din toate aceste informații ar trebui să fie una echilibrată: momentul actual oferă o oportunitate reală și rară de a vinde la prețuri mai bune decât în ultimii ani, mai ales dacă poate livra rapid către piețe precum Turcia, dar această fereastră favorabilă poate să se închidă la fel de brusc pe cât s-a deschis, fie printr-o rezolvare a blocajului din Marea Neagră, fie printr-o deblocare bruscă a stocurilor acumulate în regiune, fie printr-o schimbare a situației geopolitice. De aceea, cea mai înțeleaptă abordare comercială în acest moment nu este să se aștepte prețuri și mai mari înainte de a vinde, ci mai degrabă să se eșaloneze vânzările în mai multe tranșe, să se folosească nivelurile actuale de preț ca reper realist de negociere și să se urmărească atent două semnale simple: evoluția blocajelor din porturile Mării Negre și de pe Dunăre și eventualele vești despre o deblocare a exporturilor rusești sau ucrainene, pentru că exact acel moment va marca probabil sfârșitul acestei ferestre favorabile de preț.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns