Prețul ureei începe să crească din nou. Ce trebuie să știe fermierii din Moldova

Pentru piața din Republica Moldova, mesajul actual al ureei este mai degrabă unul de prudență decât de panică. După corecția din prima jumătate a lunii august, prețurile internaționale au început din nou să se întărească: Orientul Mijlociu este în jur de 410 $/t FOB, Brazilia la 455–460 $/t CFR, iar Egiptul rămâne mult mai scump, în jur de 490 $/t FOB. Revenirea nu este întâmplătoare: cererea internațională s-a reactivat, inclusiv prin achizițiile Indiei, iar riscurile logistice și geopolitice din Orientul Mijlociu continuă să susțină piața. (Get The Word Out)

Pentru agricultorul și importatorul moldovean însă, 410 sau 490 $/t nu reprezintă prețul ureei în Moldova. Contează prețul ajuns efectiv la depozit: valoarea FOB la origine plus navlul, costurile portuare, transportul rutier sau feroviar, finanțarea și marja comercială. De aceea, o origine cu 20–30 $/t mai ieftină la producător nu este neapărat mai avantajoasă dacă diferența este consumată de logistică.

Datele de navlu explică foarte bine această logică. Egipt–Turcia este cotat la aproximativ 17–20 $/t, Marea Neagră–Turcia la 21–24 $/t, în timp ce distanțele mai mari pot adăuga zeci de dolari pe tonă. Pentru Moldova, avantajul geografic este tocmai apropierea de bazinul Mării Negre, Dunăre și Mediterana de Est. Importatorul trebuie să compare permanent paritatea de import din mai multe origini, nu să urmărească un singur benchmark mondial.

Semnalul care merită urmărit acum este schimbarea direcției. Ureea a revenit la aproximativ 417,5 $/t pe unul dintre benchmark-urile internaționale la 24 august, cu o creștere zilnică de circa 2,1%, deși rămâne încă sub nivelul de acum o lună. (Trading Economics) Asta înseamnă că piața a recuperat din minime, dar încă nu avem confirmarea unei scumpiri continue.

Pentru Moldova, realitatea comercială este simplă: nu trebuie cumpărat îngrășământ doar pentru că „ureea va crește” și nici amânată achiziția doar în speranța că va reveni la minime. Într-o piață volatilă, achiziția etapizată reduce riscul. Pentru fermier, reperul final trebuie să fie raportul dintre costul azotului și valoarea suplimentară a recoltei pe care acel azot o poate produce. Pentru importator, reperul este costul ureei livrate în Moldova, nu simpla cotație FOB de la mii de kilometri distanță.

Sursa: Iurie Rija