Piața îngrășămintelor azotoase nu poate fi înțeleasă fără evoluția gazului natural european, materia primă esențială pentru producția de uree și amoniac. Datele contractului TTF Gas Futures (NGEU:COM), tranzacționat la Amsterdam, arată că la sfârșitul lunii decembrie 2025 și începutul lunii ianuarie 2026 prețul gazului se situa între 27 și 29 de dolari per unitate, un nivel relativ moderat, care susținea cotații ale ureei de aproximativ 470 de dolari pe tonă.
În februarie și martie 2026, piața a intrat într-o fază de creștere accelerată. Prețul gazului TTF a urcat de la circa 30 de dolari la peste 65 de dolari per unitate, atingând pe 3 martie un maxim intrazilnic de 65,79 dolari, cel mai ridicat nivel din perioada recentă. Această creștere abruptă a costurilor energetice s-a transmis direct în prețurile îngrășămintelor azotoase, pe care producătorii europeni și din regiunea Mării Negre nu au putut-o absorbi în marje.
La 10 aprilie 2026 se observă însă o schimbare clară de tendință. Contractul TTF a coborât la 43,86 dolari, marcând o scădere zilnică de 5,01%. Comparativ cu vârful din 3 martie, aceasta înseamnă o corecție de aproximativ 33%. În intervalul 2–7 aprilie, prețul a oscilat între 44 și 53 de dolari, semnalând o fază de stabilizare și relaxare a pieței energetice europene după supratensiunea din martie.
Cu toate acestea, scăderea gazului nu se reflectă imediat în prețul ureei. Piața funcționează pe baza stocurilor și contractelor deja încheiate: producătorii care au cumpărat gaz în martie la 50–65 de dolari livrează în aprilie marfă produsă la costuri ridicate, iar prețurile reflectă aceste costuri istorice. În plus, factorul dominant rămâne oferta globală limitată, în special din cauza restricțiilor la export din China. În absența acestui volum, producătorii din Orientul Mijlociu, Africa de Nord sau Rusia nu pot compensa rapid deficitul, ceea ce menține cotațiile ridicate, în intervalul 675–842 dolari pe tonă, în funcție de origine. Există și un decalaj tehnic: producția realizată la costuri mai mici ale gazului va ajunge pe piață abia în lunile mai–iunie.
Pe piața din Moldova, evoluția este diferită și aparent contradictorie. Compararea listelor de prețuri din 30 martie și începutul lunii aprilie arată o scădere la nivel de retail. Ureea granulată 46,2% de la Phosagro s-a redus de la 12.500 lei/tonă la 12.100 lei/tonă, adică minus 400 lei sau circa 3,2%. Azotatul de amoniu a coborât de la 11.600 la 10.500 lei/tonă, o reducere de aproape 10%. Diamofosul NPK 10:26:26 s-a ieftinit de la 13.600 la 13.400 lei/tonă, sulfamofosul de la 12.600 la 12.400 lei/tonă, iar NPKS de la 12.300 la 11.850 lei/tonă.
Această scădere este explicată de mai mulți factori cumulați. În primul rând, cursul valutar a evoluat în favoarea importatorilor, dolarul depreciindu-se de la 17,61 la 17,24 lei într-un interval de aproximativ șapte zile. În al doilea rând, o parte din stocuri a fost achiziționată anterior la prețuri mai mici, iar distribuitorii reduc prețurile pentru a accelera vânzările în plin sezon de aplicare. În al treilea rând, concurența între furnizorii locali contribuie la ajustarea prețurilor finale.
Scăderea actuală a gazului creează premise pentru o reducere a costurilor de producție în Europa, dacă nivelul de aproximativ 43 de dolari se menține. Această presiune descendentă ar putea fi vizibilă în prețurile îngrășămintelor în lunile mai și iunie, după epuizarea stocurilor produse la costuri ridicate. Totuși, piața gazului rămâne volatilă, iar corecția recentă este influențată și de factori conjuncturali, precum ajustări speculative sau o detensionare temporară a contextului geopolitic.
În aceste condiții, piața se află la intersecția a două tendințe. Pe de o parte, ureea rămâne scumpă la nivel global din cauza ofertei limitate, în special din China, și a cererii sezoniere. Pe de altă parte, gazul european a scăzut cu aproximativ o treime față de vârful din martie, iar cursul valutar este favorabil importurilor. La nivel local, prețurile au început deja să se ajusteze, iar disponibilitatea stocurilor în depozite, inclusiv în zone precum Drochia și Cimișlia, indică o aprovizionare funcțională.
Pentru fermierii și distribuitorii din Moldova, acest context deschide o fereastră de oportunitate: achizițiile din prezent sunt, în multe cazuri, mai avantajoase decât cele de acum zece zile. Evoluția ulterioară va depinde în principal de doi factori externi majori — politica de export a Chinei și direcția prețului gazului european — care vor determina dacă această fereastră se va extinde sau se va închide în săptămânile următoare.
sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns