Piața internă din Republica Moldova funcționează pe principiul netback: prețul intern se calculează pornind de la cotația din portul Constanța, din care se scad costurile de transport până la port și discountul aplicat originii moldovenești față de originea românească.
Formarea prețului grâului furajer în Republica Moldova Referință: cotația DAP Constanța (exemplu regiunea Florești/Șoldănești – 28.08.2026)
Luăm 225 EUR/t- prețul grâului de panificație la Constanța în data de 28.08.2026— reperul pe care îl urmărește toată piața regională. Din valoarea data se scade prima de panificație (12,5 EUR/t), pentru că grâul furajer, cel mai tranzacționat la nivelul fermelor din Moldova, nu beneficiază de calitatea (proteină, indice de cădere) plătită suplimentar la grâul destinat morăritului. Rămâne astfel un reper de 217,5 EUR/t pentru furajer, echivalent Constanța.
Peste nivelul respectiv se aplică discountul de origine Moldova (7 EUR/t) — diferența pe care traderii o cer pentru marfa moldovenească, motivată de riscul logistic mai mare și de fluxul mai mic de tranzacții. Rezultă o referință teoretică de 200,5 EUR/t, adică prețul la care marfa moldovenească „ar trebui” să valoreze dacă ar ajunge la Constanța.
Ultimul și cel mai mare cost este transportul intern până la mare — 67 EUR/t din centrul țării — care absoarbe aproape o treime din valoarea rămasă. Ce mai rămâne, 138,5 EUR/t, este valoarea pe care o poate încasa o gospodărie din zona Florești/Șoldănești, adică, la cursul de 19,93 lei/EUR, în jur de 2760 lei/tonă.
Comparând calculul teoretic cu prețul efectiv raportat pentru zona Florești/Șoldănești la 28.08.2026 — 2700-2800 lei/t pentru grâul furajer — cele două cifre coincid. Diferența se explică prin marja de negociere zilnică a traderilor locali.
Ecuația de mai sus este formula clasică de calcul. În ultimele două luni, însă, aplicarea ei s-a complicat. Blocajul logistic accentuat, nivelul scăzut al apei pe Dunăre, volatilitatea prețurilor la unele culturi – care face piața greu de anticipat și refuzul tot mai frecvent al armatorilor de a veni în Giurgiulești, aceștia preferând Reni sau Ismail, se combină și împing unii traderi într-o perioadă de așteptare și reluctanță în achiziții. Asta se traduce direct în presiune descendentă asupra prețurilor plătite fermierilor: cu cât incertitudinea logistică e mai mare, cu atât traderii cumpără mai precaut, iar prețul de la poarta fermei scade, chiar dacă fundamentele internaționale nu se schimbă mult.
Lasă un răspuns