Războiul dintre Rusia și Ucraina a transformat bazinul Mării Negre și al Dunării dintr-o zonă de tranzit relativ stabilă într-un spațiu cu risc permanent, iar consecințele se resimt zilnic în costurile de transport, primele de asigurare și siguranța echipajelor.
Pe segmentul portuar ucrainean, atacurile s-au concentrat constant asupra a trei zone: Odesa, împreună cu porturile Odesa, Cernomorsk și Iujni, precum și porturile dunărene Izmail și Reni. În ultimii ani, dronele rusești au lovit în repetate rânduri silozuri de cereale, echipamente portuare, macarale și clădiri administrative din Izmail, aflat la doar câteva sute de metri de malul românesc. Un exemplu recent îl reprezintă avarierea macaralei portal „Sokol” nr. 65 din portul Izmail, în urma unui bombardament, lucrările de reparație fiind scoase la licitație de administrația portuară pentru aproximativ 2,6 milioane de grivne.
O schimbare notabilă de tactică a fost observată în perioada 11–15 iulie 2026, când, pentru prima dată, atacurile rusești au vizat direct nave comerciale aflate la ancoră sau în tranzit între porturi, nu doar danele și infrastructura portuară. Potrivit estimărilor citate în presa internațională, în mai puțin de o săptămână aproximativ 15 nave ar fi fost lovite, iar atacurile s-au extins de la terminalele de cereale către infrastructura de combustibil, rezervoare, depozite de produse petroliere și petroliere.
Pe mare, un fenomen tot mai vizibil în ultimul an este atacarea așa-numitei „flote fantomă” rusești, utilizată de Moscova pentru a ocoli sancțiunile occidentale privind exporturile de petrol. Printre cazurile documentate se numără petrolierul FINA A, lovit în iunie 2026, un petrolier de tip Aframax cu o capacitate de aproape 110.000 DWT, aflat sub sancțiunile Uniunii Europene, Elveției, Regatului Unit, Canadei și Ucrainei. De asemenea, petrolierele Louise 1 și Banda au fost atacate cu drone navale în iulie 2026, primul fiind acuzat că a transportat aproximativ 3 milioane de tone de țiței rusesc în perioada embargoului impus de G7 și Uniunea Europeană. Alte incidente au vizat petrolierele Kairos și Virat, lovite la sfârșitul lunii noiembrie 2025 în largul Turciei, petrolierul rusesc Midvolga-2, care transporta ulei de floarea-soarelui spre Georgia, precum și tancul Elbus, avariat în ianuarie 2026 în apropierea coastei turce. Un alt caz implică un petrolier aparținând unei companii turce, încărcat cu țiței rusesc, avariat în martie 2026. Incidentul nu s-a soldat cu victime în rândul celor 27 de membri ai echipajului, însă nava a suferit infiltrații de apă în sala motoarelor.
Aceste incidente au avut un efect direct asupra costurilor de asigurare. Primele de risc de război pentru navele care operează în porturile ucrainene au crescut de la aproximativ 0,4% din valoarea navei la 0,5%, iar pentru porturile rusești de la Marea Neagră au urcat de la circa 0,6% la un interval cuprins între 0,65% și 0,8%. Ulterior, în ianuarie 2026, după atacul asupra a două petroliere grecești care se îndreptau spre terminalul CPC din Novorossiisk, primele de asigurare pentru escalele în terminalele Mării Negre au ajuns până la 1% din valoarea navei, aproape dublu față de nivelul anterior.
În paralel, suspendarea navigației pe canalul Donsko-Azov de către partea rusă a determinat o creștere de 4% a contractelor futures la grâu pe bursa Euronext. Totodată, analiștii au redus cu aproximativ 20% estimările privind exporturile rusești de grâu pentru luna iulie, invocând riscurile de transport, întârzierile în campania de recoltare și dificultățile de aprovizionare cu motorină din anumite regiuni.
Impactul comercial este resimțit direct de exportatorii ucraineni. Potrivit datelor citate în presă, în aprilie 2026 aproximativ 90% din exporturile ucrainene de cereale, semințe oleaginoase și produse conexe au fost realizate prin Marea Neagră. În 2025, produsele agroalimentare au generat aproximativ 22,5 miliarde de dolari, reprezentând peste jumătate din veniturile totale din exporturile de mărfuri ale Ucrainei.
Pe fondul intensificării atacurilor, comercianții ucraineni analizează tot mai des redirecționarea unei părți a exporturilor pe Dunăre, cu transbordare în portul românesc Constanța. Ruta, utilizată intens la începutul conflictului, este însă mai costisitoare și mai lentă decât transportul direct prin Odesa, Cernomorsk sau Iujni. Costurile logistice suplimentare generate de riscul de atac și de majorarea primelor de asigurare se reflectă într-un preț mai mic obținut de exportatorii ucraineni, reducând astfel prețul intern al cerealelor, chiar dacă prețurile internaționale rămân ridicate.
Pentru piața mondială a grâului, aceste evoluții au modificat parțial competitivitatea exportatorilor. Potrivit prognozei USDA din iulie 2026, Rusia ar putea exporta 47,5 milioane de tone de grâu, iar Ucraina 14,5 milioane de tone, într-un total mondial estimat la 213,05 milioane de tone. Diferența relativ redusă dintre prețul grâului european, cotat la aproximativ 237 de dolari pe tonă FOB, și cel al grâului rusesc, de aproximativ 227 de dolari pe tonă, este practic compensată de costurile suplimentare generate de riscul de transport, primele de asigurare și întârzierile logistice. În aceste condiții, grâul francez și românesc devine mai competitiv chiar și fără o creștere semnificativă a producției.
Per ansamblu, fiecare atac asupra unei nave sau asupra unui terminal portuar produce efecte în lanț asupra costurilor de transport și asigurare, asupra prețurilor cerealelor, uleiurilor vegetale și petrolului, precum și asupra siguranței echipajelor civile. Impactul este resimțit de operatorii din Ucraina, Rusia, Turcia și România și, implicit, de întreaga piață regională a cerealelor, oleaginoaselor, produselor petroliere și îngrășămintelor.
Războiul declanșat de Rusia la 24 februarie 2022 a transformat imediat Marea Neagră dintr-o rută comercială obișnuită într-un teatru de operațiuni, cu efecte directe asupra securității alimentare mondiale. În primele luni ale conflictului, porturile Odesa, Cernomorsk și Iujni au fost complet blocate, iar milioane de tone de cereale au rămas captive în Ucraina, în timp ce prețurile mondiale la alimente au atins niveluri record.
Prima soluție diplomatică a venit prin negocierile de la Istanbul, mediate de Turcia și Organizația Națiunilor Unite. La 22 iulie 2022, Rusia și Ucraina au semnat acordurile cunoscute sub denumirea de Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră, care au permis funcționarea unor coridoare maritime umanitare și reluarea exporturilor agricole.
Între august 2022 și mijlocul anului 2023, Ucraina a exportat aproximativ 32–33 de milioane de tone de cereale și produse alimentare către aproximativ 45 de state, contribuind la reducerea cu circa 25% a indicelui mondial al prețurilor alimentare. Totuși, acordul s-a deteriorat treptat, iar la 17 iulie 2023 Rusia s-a retras oficial din inițiativă.
Retragerea Moscovei a marcat începutul unei noi etape a conflictului maritim. Atacurile asupra infrastructurii portuare ucrainene s-au intensificat și au continuat pe parcursul anilor 2023, 2024, 2025 și 2026. În lipsa coridorului maritim garantat, Ucraina și-a mutat o parte importantă a exporturilor pe rutele terestre și fluviale, cunoscute drept „coridoare de solidaritate”, prin România, Polonia, Slovacia, Ungaria și Bulgaria. Peste 60% din aceste fluxuri au tranzitat teritoriul României, în principal prin Delta Dunării și portul Constanța.
Această reconfigurare logistică a generat însă tensiuni pe piețele agricole europene. Intrarea cerealelor ucrainene pe piața comunitară a provocat scăderi de preț și proteste ale fermierilor în mai multe state membre, inclusiv în România, Polonia, Ungaria, Slovacia și Bulgaria. Ulterior, protestele s-au extins și în alte țări europene.
Per ansamblu, evoluția conflictului poate fi împărțită în trei etape: blocada totală din 2022, perioada coridorului cerealelor negociat la Istanbul și faza actuală, caracterizată prin atacuri directe asupra porturilor și navelor comerciale. Toate aceste evoluții au influențat direct prețurile internaționale ale grâului, uleiurilor vegetale, petrolului și îngrășămintelor, confirmând că Marea Neagră și Dunărea rămân, la mai bine de patru ani de la declanșarea conflictului, unul dintre cele mai sensibile noduri ale comerțului mondial cu materii prime agricole și energetice.
Lasă un răspuns