Perturbările logistice din bazinul Mării Negre încep să se transmită tot mai vizibil asupra prețurilor interne din Rusia, asupra disponibilității efective a grâului pentru export și, implicit, asupra costului cu care cumpărătorii internaționali pot înlocui volumele rusești și ucrainene.
SovEcon și-a redus estimarea pentru exporturile rusești de grâu din august la numai 1,9 milioane tone, față de 4,5 milioane tone în august anul trecut și o medie de aproximativ 5 milioane tone pentru această lună în ultimii cinci ani. Dacă estimarea se confirmă, ar putea fi cel mai redus volum exportat de Rusia într-o lună august după 2010. În același timp, piața internă rusă se află sub presiunea recoltei noi: grâul de clasa a IV-a este indicat la aproximativ 8.575 RUB/t, cu circa 36% sub nivelurile din iunie. Apare astfel o contradicție importantă: materia primă se ieftinește în interiorul Rusiei, dar transformarea acestei oferte în marfă efectiv disponibilă cumpărătorului internațional devine mai dificilă.
O situație asemănătoare, deși din alte cauze, se observă în Ucraina. Rutele dunărene continuă să funcționeze, însă congestia de la Sulina limitează capacitatea de evacuare a cerealelor. La 25 august, până la aproximativ 70 de nave așteptau în zona Canalului Sulina. Prin urmare, existența cerealelor la origine nu înseamnă automat și existența aceleiași cantități disponibile prompt pe piața internațională. Se mărește diferența dintre oferta fizică din interiorul țării, oferta FOB nominală și cantitatea care poate fi efectiv încărcată și livrată la termen.
Această situație determină cumpărătorii, în special din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, să caute mai activ grâu de substituție din România, Bulgaria, Polonia, Letonia și Lituania. Argentina rămâne, de asemenea, o origine alternativă importantă atunci când diferența de preț poate compensa navlul mai mare.
Semnalul cel mai clar vine din licitațiile internaționale. Tunisia a cumpărat la licitația din 27 august aproximativ 125.000 tone de grâu la 308,05 $/t CIF, adică marfă livrată până în portul de destinație, fără asigurare inclusă. La sfârșitul lunii iulie, nivelul comparabil era de aproximativ 286 $/t CIF. În numai o lună, costul a crescut cu 22,05 $/t, respectiv aproximativ 7,7%. Această diferență poate fi interpretată drept o primă tot mai mare plătită pentru disponibilitatea și siguranța aprovizionării.
Pe piața bursieră, grâul CBOT septembrie este indicat în material la 7,67 $/bushel. Convertit în unitatea utilizată pe piața fizică a grâului, aceasta înseamnă aproximativ 282 $/t. MATIF septembrie a închis la 239,50 €/t; la un curs orientativ de circa 1,17 $/€, echivalentul este de aproximativ 280 $/t. Grâul românesc este indicat la aproximativ 275 $/t FOB, iar grâul argentinian la circa 254 $/t FOB. Astfel, originea românească prezintă o primă de aproximativ 21 $/t, sau 8,3%, față de Argentina, înainte de includerea diferențelor de navlu către destinația finală.
Comparația FOB – CIF este deosebit de relevantă. Dacă luăm orientativ grâul românesc la 275 $/t FOB și achiziția Tunisiei la 308,05 $/t CIF, diferența este de aproximativ 33 $/t. Aceasta nu reprezintă automat doar navlul, deoarece contractele pot avea origini, perioade de livrare, specificații și condiții comerciale diferite, dar arată dimensiunea costului suplimentar pe care piața îl suportă pentru a transforma grâul disponibil la origine în marfă livrată cumpărătorului.
În esență, piața grâului nu transmite în prezent un mesaj de insuficiență globală absolută a cerealelor, ci mai degrabă unul de insuficiență a ofertei „executabile”: grâul există, însă o parte din acesta se află în locații din care exportul este mai lent, mai riscant sau mai costisitor. Rusia are presiune de recoltă și prețuri interne slabe, dar fluxuri de export mai reduse; Ucraina dispune de marfă, însă capacitatea rutelor alternative este constrânsă; în consecință, cererea se deplasează către România, Bulgaria, statele baltice și, unde economia navlului permite, către Argentina.
Turcia încearcă în paralel să intensifice eforturile diplomatice pentru constituirea unui nou coridor cerealier în Marea Neagră. Deocamdată însă nu există, potrivit materialului, un acord confirmat privind redeschiderea unui asemenea mecanism. Pentru piață, diferența este fundamentală: inițiativa diplomatică reprezintă o posibilă reducere viitoare a riscului, dar nu reprezintă capacitate logistică disponibilă astăzi.
Prin urmare, întrebarea principală pentru septembrie este dacă fluxurile de export din Marea Neagră se normalizează sau dacă cererea deplasată va continua să fie absorbită de originile alternative. Dacă blocajele persistă, România și celelalte origini europene pot beneficia de o cerere suplimentară și de menținerea unei prime de preț. Dacă accesul la oferta rusă și ucraineană se îmbunătățește, această primă de substituție poate începe să se reducă. Piața nu mai evaluează doar cât grâu există, ci mai ales cât grâu poate fi încărcat, transportat și livrat în siguranță, la timp și la un cost predictibil.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns