Piața internațională a grâului a intrat într-o nouă etapă de echilibrare, în care dinamica contractelor futures și evoluția pieței fizice încep să convergă. Ritmul acestei ajustări este însă influențat tot mai mult de factorii logistici și geopolitici din bazinul Mării Negre.
În săptămâna încheiată la 13 iulie 2026, contractul CBOT cu scadența în septembrie a evoluat în intervalul 6,00 – 6,40 dolari/bu, susținut de estimările USDA privind reducerea producției și a stocurilor finale de grâu din Statele Unite. În același timp, contractul MATIF septembrie s-a tranzacționat între 205 și 213 euro/t, reflectând o piață europeană mai stabilă, dar atentă la concurența venită din regiunea Mării Negre.
În piața fizică, presiunea recoltei noi continuă să determine ajustarea ofertelor de export. Grâul ucrainean cu 11,5% proteină, pentru încărcările din august, a fost evaluat la aproximativ 225 dolari/t FOB, în timp ce grâul rusesc cu 12,5% proteină s-a situat în partea inferioară a intervalului de 230 dolari/t FOB.
Diferența relativ redusă dintre cele două origini confirmă intensificarea competiției pentru contractele de export, fiecare furnizor încercând să își consolideze poziția pe principalele piețe de destinație înainte ca fluxul recoltei noi să atingă volumul maxim.
Un reper important al săptămânii îl reprezintă licitația organizată de Arabia Saudită, unde au fost adjudecate 661.000 de tone de grâu pentru livrare în perioada septembrie – octombrie, la un preț mediu de aproximativ 269 dolari/t CIF.
Nivelul de adjudecare este cu aproximativ 7,5 dolari/t sub media licitației precedente din luna martie și indică faptul că cererea internațională rămâne solidă, însă cumpărătorii beneficiază de o concurență mai puternică între furnizori.
Volumul ridicat al contractului demonstrează că marile state importatoare continuă să își completeze rezervele strategice, iar criteriul determinant al adjudecării rămâne competitivitatea prețului final livrat.
Analiza comparativă dintre prețurile FOB și costurile de transport confirmă această concluzie. Pentru transporturile din porturile de adâncime Novorossiysk și Kavkaz către Arabia Saudită, navlul este estimat la 40 – 41 dolari/t.
Raportând acest cost la prețul mediu de adjudecare de 269 dolari/t CIF, rezultă o valoare implicită a mărfii de aproximativ 228 – 229 dolari/t FOB, nivel care corespunde foarte bine ofertelor rusești din piață și explică competitivitatea acestora în cadrul licitației saudite.
Structura tarifelor de navlu evidențiază diferențe importante între destinațiile de export. Pentru transporturile din porturile de adâncime, costurile sunt de aproximativ 17 – 18 dolari/t către Mersin, 18 – 19 dolari/t către Alexandria, 20 – 21 dolari/t către Libia, 27 – 28 dolari/t către Algeria, 21 – 22 dolari/t către Liban, 36 – 38 dolari/t către Bangladesh și Vietnam și 39 – 41 dolari/t către Sudan și Arabia Saudită.
În cazul navelor mici care operează din porturile Rostov, Yeysk, Temryuk și Astrahan, costurile sunt semnificativ mai ridicate, variind între 23 și 31 dolari/t pentru destinațiile din Marea Neagră și Turcia și între 43 și 49 dolari/t pentru estul Mediteranei, inclusiv Mersin, Famagusta, Liban și Egipt.
Aceste diferențe demonstrează că dimensiunea navei și portul de încărcare influențează direct competitivitatea fiecărei origini de export.
În paralel cu ajustarea prețurilor, riscul logistic a redevenit un factor major de piață. Întreruperea temporară a navigației pe canalul Don – Azov a introdus o primă de risc asupra ofertelor rusești spre sfârșitul săptămânii, limitând viteza cu care acestea puteau urma scăderea prețurilor ucrainene.
Totodată, brokerii de navlu au suspendat cotațiile pentru transporturile către Dubai, Qatar și Iran, menționând explicit imposibilitatea evaluării rutelor prin Strâmtoarea Hormuz.
Din perspectivă comercială, aceasta înseamnă că o parte dintre fluxurile tradiționale către Golful Persic sunt afectate de incertitudinile logistice, iar costul transportului devine un element la fel de important precum prețul cerealelor.
Corelarea tuturor acestor indicatori arată că piața mondială a grâului traversează o perioadă în care avantajul competitiv nu mai este determinat exclusiv de nivelul prețului FOB.
Disponibilitatea navelor, costurile de transport, funcționarea coridoarelor maritime și stabilitatea rutelor comerciale influențează direct valoarea finală a contractelor CIF și capacitatea exportatorilor de a câștiga licitațiile internaționale.
În aceste condiții, diferențe aparent reduse de 3 – 5 dolari/t în prețul mărfii pot fi anulate sau amplificate de variațiile navlului și de apariția unor riscuri logistice neprevăzute.
În perspectivă, piața va urmări dacă întărirea contractelor futures va continua să ofere sprijin cotațiilor fizice sau dacă presiunea exercitată de recolta nouă va menține ofertele FOB sub influența concurenței dintre exportatorii din regiunea Mării Negre.
Evoluția navigației pe canalul Don – Azov, funcționarea rutelor maritime din estul Mediteranei și situația din zona Strâmtorii Hormuz vor rămâne factori decisivi pentru formarea prețurilor în perioada următoare. Competitivitatea exporturilor va depinde tot mai mult de eficiența logistică și de costul total al livrării către cumpărătorul final.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns