Rusia a suspendat temporar navigația prin canalul Don–Azov, ruta navigabilă care leagă fluviul Don de Marea Azov. Potrivit Reuters, decizia a fost luată după atacurile ucrainene asupra a 13 nave rusești din Marea Azov, produse la 10 iulie, dintre care zece erau petroliere.
Restricția depășește însă limitele canalului propriu-zis.
Grănicerii ruși au informat companiile de transport maritim că, începând cu ora 18:10, ora locală, în cursul zilei de vineri, nu vor mai accepta solicitări de tranzit prin Strâmtoarea Kerci, pe sub Podul Crimeii. Nu a fost anunțată nicio dată pentru reluarea navigației.
Aceasta înseamnă că problema nu mai afectează doar navele care au fost lovite.
De acum înainte, sunt afectate toate navele care așteaptă să circule între Marea Azov și Marea Neagră.
Acesta este exemplul unei interdicții maritime eficiente înainte ca o rută să fie blocată sau distrusă fizic.
Ucraina nu trebuie să scufunde fiecare petrolier, să avarieze podul sau să blocheze canalul cu epave. Este suficient să ridice nivelul amenințării până în punctul în care Rusia însăși decide să suspende traficul.
Consecințele economice pot fi semnificative.
Marea Azov deservește principalele regiuni producătoare de grâu ale Rusiei, din jurul regiunilor Rostov și Krasnodar. Analiști citați de Reuters estimează că până la un sfert din exporturile rusești de grâu tranzitează această zonă. Informațiile privind suspendarea navigației au contribuit la creșterea prețurilor grâului pe bursa Euronext, până la cel mai ridicat nivel din ultimele șase săptămâni.
Efectul militar este la fel de important
Aceleași rute maritime susțin distribuția combustibilului și aprovizionarea Crimeii ocupate, precum și a forțelor ruse desfășurate pe întreg teatrul de operațiuni din sud. Fiecare petrolier sau navă de marfă întârziată pune o presiune suplimentară asupra unui sistem logistic deja afectat de atacurile asupra rafinăriilor, terminalelor, depozitelor și transportului rutier.
Desigur, „suspendat temporar” nu înseamnă „închis definitiv”. Rusia poate redeschide ruta atunci când va considera că amenințarea imediată a trecut sau că au fost implementate măsuri suplimentare de protecție.
Însă redeschiderea nu înseamnă revenirea la normalitate.
Traficul ar putea necesita escorte, programe de navigație mai stricte, supraveghere suplimentară și acoperire cu sisteme de apărare antiaeriană. Echipajele și operatorii ar putea solicita prime de risc mai mari. Navele ar putea aștepta mai mult, transporta încărcături mai mici sau chiar evita complet această rută.
Aceasta este valoarea cumulativă a unei interdicții maritime.
Succesul nu se măsoară doar prin tonajul distrus, ci și prin volumul traficului întârziat, resursele de protecție deturnate și nivelul de incertitudine impus întregului sistem logistic. Timp de ani de zile, Rusia a tratat Marea Azov ca pe o cale navigabilă internă, protejată de teritoriile ocupate și controlată prin accesul din Strâmtoarea Kerci. Ucraina demonstrează acum că deținerea controlului asupra hărții nu garantează și controlul asupra circulației. Nu este nevoie să scufunzi fiecare navă pentru a închide o rută maritimă; este suficient să faci utilizarea acesteia prea periculoasă.
Sursa:Agrocereale
Lasă un răspuns