Petrolul Brent a închis trimestrul al doilea cu cea mai amplă corecție din ultimii șase ani, minus 30 la sută, cotând la 71 de dolari pe baril, iar WTI la 68 de dolari pe baril, ambele la minimul din finalul lunii februarie. Cauza este normalizarea fluxurilor prin Strâmtoarea Hormuz: tranzitele s-au dublat în iunie, de la 428 la 882 de nave, fluxurile au depășit 10 milioane de barili pe zi, iar exporturile iraniene au trecut de 40 de milioane de barili după ridicarea blocadei navale. Analiștii plasează Brent într-un interval de echilibru de 70–85 de dolari pentru semestrul doi, condiționat de menținerea armistițiului, considerând scăderea actuală drept o mișcare exagerată (overshoot), nu un nou nivel structural de preț.
Raportul EIA pentru săptămâna încheiată pe 26 iunie confirmă un tablou divergent la nivelul stocurilor americane. Petrolul brut a scăzut cu 3,7 milioane de barili, la 408,4 milioane, minus 10,6 milioane an la an, iar rezerva strategică se află la minimul din 1983 — un semnal tehnic de susținere a prețului, dar depășit de amploarea revenirii ofertei globale. Benzina a urmat același tipar descendent: minus 2,3 milioane săptămânal, la 214,0 milioane de barili, minus 18,1 milioane an la an, corelat cu comprimarea marjei de rafinare (crack spread) FOB Singapore pentru benzina 92 RON, care s-a redus de la 21,75 la 18,00–18,05 dolari pe baril. Media lunii iunie a fost de 23,68 de dolari, minus 4,29 la sută lună la lună.
Distilatele arată o dinamică opusă: stocurile americane au crescut cu 2,5 milioane de barili, la 108,6 milioane, plus 5,0 milioane an la an, iar motorina ULSD a urcat similar, la 98,2 milioane de barili, plus 3,2 milioane an la an. Acumularea este alimentată de rata de utilizare a rafinăriilor de 96,6 la sută, un nivel aproape de capacitatea maximă. Pe piața asiatică, segmentul gasoil confirmă aceeași slăbiciune fizică: diferența de preț cash (cash differential) a scăzut la 1,18 dolari pe baril, cu o medie lunară în iunie de 2,69 dolari, comparativ cu 5,76 dolari în mai și 30,04 dolari în aprilie — o normalizare accelerată, accentuată de perspectiva ridicării restricțiilor chineze de export cu încă 200.000 de tone.
Nu toate segmentele urmează tendința descendentă. Nafta rămâne cel mai ferm segment, cu spread-ul swap iulie–august (MOPJ) în creștere la 15,50 dolari pe tonă metrică, de la 14,25 dolari, iar cumpărătorii AMEC au trecut de la discount la o primă de 2–3 dolari pe tonă — semn al unei cereri structurale solide, confirmate de un salt de 225 la sută al volumelor MOC pentru livrare CFR Japonia. Segmentul jet fuel/kerosen se întărește tehnic, cu spread-ul iulie–august la plus 1,79 dolari pe baril, deși oferta rămâne excedentară (supply is long), cu volume blocate în Asia și Europa.
Concluzia economică: piața este dominată în prezent de un singur factor — revenirea rapidă a ofertei fizice din Golful Persic — care comprimă marjele pe benzină și distilate, în timp ce nafta și jet fuel rezistă pe fondul unei cereri structurale. Riscul geopolitic rămâne bidirecțional (Iranul revendică în continuare controlul administrativ al Strâmtorii Hormuz), motiv pentru care strategia comercială recomandată este vânzarea pe creșteri (sell rallies), cu evitarea urmăririi minimelor (chasing lows is risky), într-o piață în care momentum-ul este descendent, dar mișcarea este considerată deja întinsă (stretched).
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns