Conflictul dintre Iran, SUA și Israel a dus, practic, la blocarea Strâmtorii Hormuz — un punct critic prin care trece aproximativ o treime din comerțul maritim global cu îngrășăminte. În prezent, circa 800.000 de tone de îngrășăminte sunt blocate pe nave, fără posibilitate de descărcare sau redirecționare.
Paradoxal, deși oferta este restrânsă, prețurile nu cresc liniar. Piața evoluează „în valuri”: episoade de creșteri rapide, generate de cumpărări din panică, sunt urmate de corecții, deoarece cumpărătorii refuză să accepte prețuri prea ridicate. În acest moment, diferența medie dintre prețul cerut de producători și cel acceptat de piață este de aproximativ 40 USD/t, ceea ce blochează tranzacțiile.
Producătorii nu pot vinde mai ieftin, iar importatorii nu pot cumpăra mai scump.
În același timp, sezonul pentru îngrășăminte fosfatice și complexe se apropie rapid. Cererea pentru DAP, MAP, NPK și potasiu este pe punctul de a crește, însă aceleași blocaje logistice riscă să afecteze și aceste fluxuri. Actorii din piață sunt deja forțați să își schimbe strategia: de la criza azotului, focusul se mută către asigurarea volumelor pentru sezonul următor. Fereastra de acțiune se îngustează.
Concluzia este simplă și dură: securitatea alimentară globală depinde de câteva rute maritime înguste, iar timpul nu este de partea pieței.
Lasă un răspuns