Piețele mondiale de cereale și oleaginoase au traversat, în ultima săptămână, o perioadă de volatilitate extremă, determinată de publicarea raportului USDA și de evoluția negocierilor comerciale dintre Statele Unite și China. Cei doi factori au acționat simultan și în sensuri contradictorii asupra formării prețurilor spot și futures.
Grâu – Producția mondială estimată de USDA se situează la aproximativ 819 milioane de tone, în scădere cu circa 25 milioane de tone față de anul anterior, cu pierderi semnificative înregistrate în Statele Unite, estimate la 11 milioane de tone, și în Uniunea Europeană, estimate la 9 milioane de tone. Stocurile globale scad cu aproximativ 4 milioane de tone, în timp ce consumul rămâne stabil.
Aceste date au generat inițial o mișcare ascendentă puternică pe CBOT, contractele futures atingând 688 cenți per bushel, echivalentul spot ajustat fiind de aproximativ 253 dolari per tonă. Dezamăgirea legată de negocierile SUA–China a determinat însă o corecție rapidă și completă, piața închizând săptămâna la 630 cenți per bushel, echivalent spot de aproximativ 231 dolari per tonă.
Suportul tehnic critic se află la 630 cenți per bushel, iar o spargere a acestui nivel ar deschide drumul spre 605 cenți per bushel, echivalent spot de aproximativ 222 dolari per tonă. Pe piața MATIF, grâul a urcat până la 218 euro per tonă, după care a corectat spre 200 euro per tonă, cu un suport tehnic relevant la 204 euro per tonă.
Porumb – Producția mondială estimată de USDA se reduce cu 17,3 milioane de tone față de sezonul anterior, ajungând la circa 1,3 miliarde de tone, reducerea principală provenind din Statele Unite, cu minus 26 milioane de tone. Consumul mondial este în creștere, iar stocurile globale scad cu aproximativ 19,4 milioane de tone, date care confirmă un echilibru ofertă–cerere favorabil prețurilor.
Cu toate acestea, piața intrase anterior într-un rally puternic, susținut de cererea pentru etanol și de costurile ridicate ale fertilizanților, astfel că raportul USDA a confirmat mai degrabă anticipările existente decât să genereze surprize noi.
Contractele CBOT au corectat de la 484 cenți per bushel spre 455 cenți per bushel, echivalent spot ajustat la aproximativ 179 dolari per tonă. Suportul-cheie se află la 453 cenți per bushel, iar o cedare a acestuia ar orienta piața spre 440 cenți per bushel, echivalent spot de aproximativ 173 dolari per tonă.
Pe MATIF, corecția a debutat anterior celei de pe CBOT, cu suporturi comerciale relevante la 206 euro per tonă și, respectiv, 200 euro per tonă. Fondurile speculative și-au majorat pozițiile net long cu aproximativ 30%, indicând un sentiment pozitiv consolidat pe termen mediu.
Soia – USDA estimează o creștere a producției mondiale cu aproximativ 14 milioane de tone, până la circa 441 milioane de tone, creșterea provenind preponderent din Statele Unite și Brazilia. Consumul crește într-un ritm similar, iar stocurile rămân stabile.
Importurile de soia ale Chinei sunt estimate în scădere cu 7,6%, până la circa 96 milioane de tone, pe fondul încetinirii sectorului zootehnic. Factorul compensator care a limitat corecția este petrolul scump, care stimulează cererea pentru biocombustibili și, implicit, pentru uleiurile vegetale.
Contractele futures au scăzut de la 1.236 cenți per bushel spre 1.177 cenți per bushel, echivalent spot ajustat la aproximativ 432 dolari per tonă. Următorul suport tehnic se află la 1.144 cenți per bushel, echivalent spot de aproximativ 420 dolari per tonă.
Segmentul uleiului de soia se menține relativ stabil și lateral, corelat direct cu evoluția cotațiilor petrolului, care devine în prezent principalul indicator direcțional pentru întreaga piață a oleaginoaselor. O corecție semnificativă a petrolului ar putea declanșa o ajustare întârziată și amplă pe piața soiei și a uleiurilor vegetale.
Piețele agricole globale operează în prezent într-un regim de volatilitate extremă, în care fundamentele agricole, geopolitica, dinamica petrolului, presiunile inflaționiste și fluxurile speculative se influențează reciproc cu o viteză ridicată.
În aceste condiții, gestionarea riscului comercial impune monitorizarea strictă a nivelurilor de suport și rezistență tehnică, ajustarea constantă a pozițiilor spot în raport cu mișcările futures și evaluarea permanentă a expunerii la variabilele externe cu impact sistemic asupra formării prețurilor.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns