Evoluțiile recente din piața îngrășămintelor, în special pe segmentul ureei, arată o creștere rapidă a costurilor de producție agricolă, care nu este încă reflectată pe deplin în prețurile cerealelor. Această discrepanță generează un dezechilibru economic tot mai vizibil în lanțul agroalimentar și pune presiune directă pe marjele fermierilor.
Prețul ureei a ajuns la aproximativ 720 USD/tonă, comparativ cu 300–350 USD/tonă în perioada 2023–2024, ceea ce înseamnă o majorare de peste 100% pentru acest input esențial. În practică, pentru culturile de porumb și grâu, unde consumul mediu variază între 150 și 250 kg/ha, costul fertilizării azotate se ridică în prezent la 108–180 USD/ha, față de 45–80 USD/ha anterior. Această creștere se transferă direct în costul de producție per tonă de recoltă.
Raportat la randamente medii de 5–7 tone/ha pentru grâu și 6–10 tone/ha pentru porumb, doar componenta de uree adaugă un cost suplimentar de aproximativ 15–30 USD/tonă de produs finit, comparativ cu ciclul anterior. Dacă sunt incluse și alte inputuri influențate de costurile energetice — precum motorina, transportul sau alte tipuri de îngrășăminte — presiunea totală asupra costului de producție poate depăși 40–60 USD/tonă.
În același timp, cotațiile futures pentru cereale rămân relativ stabile. Porumbul se tranzacționează în jurul valorii de 4.5 USD/bushel (aproximativ 177 USD/tonă), iar grâul la circa 5.95 USD/bushel (echivalentul a aproximativ 219 USD/tonă). Aceste niveluri nu reflectă încă scumpirea accelerată a inputurilor, ceea ce duce la o contracție a marjei brute pentru producători și mută pragul de rentabilitate către niveluri tot mai apropiate de prețurile actuale de piață.
Această disonanță între costuri și prețuri indică o ajustare aproape inevitabilă. Din punct de vedere economic, există două scenarii posibile: fie prețurile cerealelor vor crește pentru a absorbi costurile suplimentare și a restabili marjele fermierilor, fie producătorii vor reduce utilizarea inputurilor, ceea ce ar putea duce la scăderea randamentelor și, implicit, la diminuarea ofertei globale.
În ambele situații, piața tinde către un nou punct de echilibru, la un nivel superior de preț per tonă. Astfel, cotațiile actuale — aproximativ 177 USD/tonă pentru porumb și 219 USD/tonă pentru grâu — devin tot mai dificil de susținut într-un context în care costurile marginale de producție cresc accelerat. Ajustarea poate fi amânată de factori conjuncturali, însă, din perspectivă fundamentală, relația dintre costurile inputurilor și prețurile producției agricole va impune, mai devreme sau mai târziu, o recalibrare a pieței.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns