Piața mondială a uleiurilor vegetale a încheiat ziua de 1 septembrie 2026 cu semnale clare de tensiune pe toate cele trei mari piețe de referință – palmier, soia și floarea-soarelui. Mecanismul din spatele creșterilor este, în esență, unul de substituție între produse și de fragilitate logistică, nu doar o consecință a insuficienței materiei prime.
Contractul cu livrare în noiembrie pentru uleiul de palmier, tranzacționat la bursa malaysiană MDEX, a închis la 4.992 de ringgiți pe tonă, în creștere cu 98 de puncte față de sesiunea anterioară, după ce a atins un maxim zilnic de 5.013 ringgiți și un minim de 4.941 de ringgiți. Convertit la cursul curent de aproximativ 4,04 ringgiți pentru un dolar, prețul echivalează cu circa 1.236–1.238 $/t. Pragul de 5.000 de ringgiți, echivalent cu aproximativ 1.240 $/t, rămâne o zonă importantă de rezistență, dificil de depășit fără un sprijin suplimentar din partea petrolului brut, care influențează direct cererea de biodiesel produs din ulei de palmier. Petrolul Brent a depășit din nou pragul de 90 de dolari pe baril, pe fondul tensiunilor dintre Statele Unite și Iran, iar această primă de risc geopolitic se transferă aproape mecanic asupra prețurilor uleiurilor vegetale.
Uleiul de soia tranzacționat la bursa din Chicago a înregistrat o revenire și mai puternică în ultimele zile. Contractul din august a închis la 70,5 cenți pe livră, iar cel din decembrie a urcat în intervalul de 72,7–72,9 cenți pe livră, depășind clar intervalul anterior de tranzacționare, situat între 68 și 70 de cenți. Aplicând factorul standard de conversie utilizat în comerțul internațional, de 22,0462, aceste cotații indică o creștere de la aproximativ 1.554 $/t la circa 1.603–1.607 $/t pentru livrarea din decembrie. Această scumpire rapidă a uleiului de soia ridică și pragul de preț acceptat de marii cumpărători, precum India, estimat la aproximativ 1.300 $/t pentru livrările din toamnă.
Uleiul de floarea-soarelui din regiunea Mării Negre rămâne reperul cel mai relevant pentru producătorii din România și Republica Moldova. Cotația indicativă pentru originea generică din regiunea Mării Negre este de 1.350 $/t, iar oferta rusească se situează ușor mai jos, la 1.340 $/t. Diferența este explicată parțial prin deprecierea rublei, care menține competitivitatea exporturilor rusești chiar și la un preț în dolari mai redus. În Europa de Vest, prețurile sunt semnificativ mai ridicate: Spania este cotată la 1.455 $/t, iar Italia, la 1.450 $/t. Este vorba despre o primă de peste 100 $/t față de originea din regiunea Mării Negre, explicată prin costurile de transport și disponibilitatea redusă pe termen scurt. Turcia negociază în intervalul de 1.400–1.440 $/t, iar ofertele pentru India se situează între 1.440 și 1.460 $/t.
Cauza acestei tensiuni asupra prețului uleiului este mai curând logistică decât structurală. Exporturile ucrainene de ulei au scăzut cu 50% în luna august, deși cantitatea disponibilă de semințe de floarea-soarelui rămâne suficientă, iar noua recoltă este descrisă ca fiind bună. Cu alte cuvinte, materia primă există, însă capacitatea de procesare și de expediere a uleiului s-a redus temporar. Acesta este exact tipul de blocaj care poate determina creșterea prețului fără existența unei penurii fundamentale. Este relevant și faptul că Turcia s-a orientat către importul direct de semințe de floarea-soarelui, în locul uleiului deja rafinat, deplasând astfel cererea mai aproape de materia primă brută.
Cele trei piețe sunt conectate prin mecanismul economic al substituției. Atunci când uleiul de soia de la Chicago ajunge la peste 1.600 $/t, fiind cu peste 250 de dolari mai scump decât uleiul de floarea-soarelui din regiunea Mării Negre, rafinatorii și producătorii de biodiesel din întreaga lume au un motiv economic clar să caute alternative mai ieftine. Diferența dintre prețul uleiului de floarea-soarelui pentru livrare în timpul iernii și media prețurilor uleiurilor de palmier și soia este estimată în prezent la circa 100 $/t. Îngustarea acestui ecart către 50 $/t ar face uleiul de floarea-soarelui semnificativ mai atractiv pentru cumpărători, reprezentând un semnal comercial concret, care trebuie urmărit de orice comerciant sau producător din regiune.
Pentru producătorii și comercianții din regiunea Mării Negre, inclusiv din Republica Moldova, reperul principal rămâne cotația FOB regională de 1.340–1.350 $/t. Cursul valutar joacă un rol la fel de important ca cererea și oferta fizică: o rublă slabă susține competitivitatea exporturilor rusești, iar un euro relativ puternic, cotat în jurul valorii de 1,16 dolari, le permite cumpărătorilor europeni să plătească prețuri mai mari fără o creștere proporțională a costurilor exprimate în moneda proprie. Cel mai important indicator care trebuie monitorizat în perioada următoare rămâne diferența dintre prețul uleiului de floarea-soarelui și media prețurilor uleiurilor de palmier și soia. Îngustarea acestui ecart ar putea indica apariția unui moment mai favorabil pentru vânzarea sau contractarea producției din regiune.
Lasă un răspuns