Volatilitatea pieței agroalimentare și nevoia de coerență în politicile comerciale și economice devin teme tot mai actuale în Republica Moldova. Într-un context marcat de secetă, prețuri instabile și tensiuni între import și export, expertul Iurie Rija atrage atenția asupra unor probleme de fond care afectează nu doar fermierii, ci întreg lanțul agroalimentar.
„Trebuie să existe continuitate în lanțul de producție — fiecare verigă e importantă. Dacă blochezi una, se întrerupe tot sistemul.”
Declarația reflectă o idee esențială: nu putem vorbi despre un export sustenabil sau despre măsuri comerciale eficiente dacă nu funcționează verigile de bază — organizarea fermierilor, capacitatea de procesare, contractele comerciale onorate la timp și cadrul legal stabil.
În relația cu partenerii externi, Moldova este tot mai des expusă riscului de a-și compromite credibilitatea comercială, în lipsa unor politici clare privind onorarea angajamentelor:
„Dacă nu livrezi la timp, nimerești în lista neagră — ești sancționat. Și atunci apare codul acela etic comercial, neoficial, dar real, în care trebuie să-ți “speli” imaginea prin onorarea contractelor.”
În agricultură, aceste tensiuni se văd mai ales în anii cu secetă sau blocaje logistice, când fermierii ezită să vândă în speranța unui preț mai bun, dar riscă penalizări comerciale sau excluderea din parteneriate externe.
Un alt punct sensibil abordat de Iurie Rija este cel al interdicțiilor la import pentru protejarea fermierilor locali. Deși la prima vedere pare o soluție de protecție, realitatea este mai complexă:
„Dacă vorbim de interesul fermierilor, trebuie oprit importul — e clar. Dar dacă ne uităm la procesatori, care au făcut investiții mari și sunt legați de credite lunare, și ei trebuie protejați. Nu putem susține o verigă și sacrifica alta.”
Este o poziție de echilibru: nici exporturile, nici importurile nu trebuie privite izolat, ci în funcție de întregul ecosistem agroalimentar — inclusiv industria de procesare, comerțul intern și accesul la piețele externe.
Iurie Rija subliniază că una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sectorului agricol rămâne lipsa asigurărilor funcționale și a recunoașterii forței majore în cazul calamităților:
„Și în legislația Republicii Moldova, e greu de calificat seceta ca forță majoră. , deși în alte țări, inclusiv în Franța, de pe vremea lui Napoleon, seceta este denumita ca forță majoră.”
„Dacă am avea un fond de asigurare real, în care contribuie fermieri, procesatori, transportatori — atunci când apare o criză, nu cade toată povara pe stat. Statul nu poate fi unica soluție.”
Mesajul lui Iurie Rija nu este critic față de instituțiile statului, ci mai degrabă realist. Într-un sistem fragil, cu buget redus și presiuni multiple, statul trebuie să joace un rol de coordonare și facilitare, nu neapărat de acoperire integrală a pierderilor.
„Republica Moldova e un stat sărac. De unde să obțină bani să mărească subvențiile? Alte surse de venit nu sunt. Structura economică e slabă. Dar tocmai de aceea trebuie să ne organizăm mai bine, să funcționeze toate verigile.”
Poziția lui Iurie Rija conturează un adevăr inconfortabil: fără politici sistemice, fără asigurări, fără echilibru între import, procesare și export, sectorul agroalimentar din Moldova rămâne vulnerabil. Nu este o problemă doar a fermierului sau doar a statului — ci a tuturor actorilor din sistem.
Lasă un răspuns