Într-o perioadă în care agricultura devine tot mai vulnerabilă în fața schimbărilor climatice, autoritățile din Republica Moldova par să fi înțeles că prevenția este cheia. Vasile Șarban, una dintre vocile importante din domeniul politicilor agricole, subliniază ferm că sprijinul oferit fermierilor nu mai poate fi direcționat haotic, ci trebuie să țintească reziliența și sustenabilitatea pe termen lung.
„Noi subvenționăm practic toate echipamentele și utilajele care sunt destinate protecției antiîngheț, antigrindină, antiploaie, antisecetă, deoarece vorbim de sisteme de irigare”, a declarat Șarban, explicând clar noul cadru de sprijin.
Este o schimbare de paradigmă: de la intervenții post-dezastru, la investiții în prevenție. Dincolo de echipamente, accentul cade pe responsabilizarea fermierului. Astfel, pentru a beneficia de subvenții la înființarea plantațiilor horticole, agricultorii trebuie să demonstreze că au surse sigure de apă pentru irigare.
„Și ce este mai important, că noi în politica de subvenționare pentru plantațiile horticole am pus obligativitatea producătorilor ca în cazul când ei nu au sursă de apă pentru irigare, nici să nu se apuce de înființatul plantațiilor.”
Această măsură poate părea restrictivă la prima vedere, însă are o logică profund umană și economică.
„Asta nu o facem ca noi să economisim niște bani la buget, asta o facem ca să asigurăm producătorul agricol ca el să nu ajungă în anii de recoltă și să își piardă nu pur și simplu recolta, dar și plantația, și banii, și sănătatea care a depus-o pentru cultivarea acestor fructe.”
Cu alte cuvinte, statul încearcă să protejeze fermierul nu doar de pagube materiale, ci și de dezamăgirea profundă care poate surveni după ani de muncă nefructificată. Într-un context climatic tot mai imprevizibil, această abordare pare nu doar justificată, ci necesară.
Agricultura modernă trebuie să fie inteligentă, adaptată riscurilor, și ghidată de reguli solide care protejează atât investiția, cât și omul din spatele plugului.
