Piața globală a uleiurilor vegetale continuă să fie influențată de dezechilibre regionale, diferențe semnificative de preț și o ofertă fragmentată între principalele origini. În centrul atenției se află uleiul de floarea-soarelui, unde dinamica exporturilor din regiunea Mării Negre, cererea din India și structura de preț din Europa conturează un tablou de piață volatil și greu de interpretat.
Exportatorii ruși își mențin o prezență agresivă pe piața din India, oferind ulei de floarea-soarelui la aproximativ 1400 USD/tonă CIF. În același timp, uleiul de origine ucraineană a fost tranzacționat recent la circa 1475 USD/tonă în Europa, ceea ce evidențiază diferențe clare între origini și piețe de desfacere.
Există, de asemenea, semnale că unii vânzători ucraineni ar încerca anularea unor contracte în India. O astfel de evoluție ar putea favoriza suplimentar consolidarea prezenței uleiului rusesc pe această piață. În acest context, nivelurile de aproximativ 1400 USD/tonă sunt considerate atractive, iar piața sugerează potențial de apreciere spre 1500 USD/tonă CIF India pentru anumite loturi de marfă veche, tranzacționate în principal pe factori tehnici.
În Europa, în zona celor șase porturi principale, cotațiile rămân ridicate, cu niveluri de peste 1520 USD/tonă pentru livrările iulie–septembrie. Pentru perioada octombrie–decembrie, ofertele coboară spre aproximativ 1365 USD/tonă, indicând o structură descendentă a curbei de preț și o posibilă relaxare a pieței pe termen mai lung.
În bazinul Mării Negre, uleiul de floarea-soarelui este cotat în jur de 1370 USD/tonă FOB, cu un spread activ între cumpărători și vânzători, ceea ce reflectă o piață aflată încă în proces de echilibrare. Uleiul de origine rusă se aliniază la aceleași niveluri, consolidând referința regională.
Pe piețele din sudul Europei, prețurile sunt mai ridicate, cu Spania la aproximativ 1460 USD/tonă și Italia la 1450 USD/tonă pentru livrările mai–iunie, diferențele fiind explicate în principal prin costuri logistice și de aprovizionare.
Pentru India, nivelurile CIF se situează în jur de 1420–1430 USD/tonă, în timp ce în Turcia, în portul Mersin, prețurile sunt de aproximativ 1400 USD/tonă, în ușoară creștere față de perioadele anterioare, semnalând o întărire graduală a pieței regionale.
Pe lângă piața uleiului de floarea-soarelui, datele din segmentul uleiului de soia evidențiază discounturi semnificative față de contractele futures. În Argentina, bazele negative rămân extinse, variind între -1930 și -2250 în funcție de lună, ceea ce indică o presiune persistentă pe piața fizică, dar cu o ușoară îmbunătățire spre final de an. În Brazilia, structura este similară, însă cu discounturi ușor mai moderate în anumite perioade.
Pe piața europeană, cotațiile pentru uleiul de floarea-soarelui confirmă o structură descendentă a curbei de preț, cu niveluri mai ridicate pentru livrările imediate și mai scăzute pentru contractele îndepărtate. Această dinamică sugerează o piață de tip backwardation pe termen scurt și așteptări de echilibrare a ofertei în viitor.
În același timp, piața uleiului de palmier nu a înregistrat tranzacții în ziua analizată, limitând astfel comparațiile directe între principalele uleiuri vegetale.
Pe piața valutară, rupia indiană, rubla rusă, ringgitul malaezian și euro continuă să influențeze competitivitatea exporturilor și structura prețurilor internaționale, adăugând un strat suplimentar de volatilitate în formarea cotațiilor.
În ansamblu, piața uleiurilor vegetale rămâne puternic fragmentată, cu diferențe semnificative între regiuni și origini. Uleiul de floarea-soarelui este susținut de cererea constantă din India și de echilibrul fragil din bazinul Mării Negre, în timp ce Europa menține un nivel ridicat al prețurilor, dar cu o structură descendentă pe termen mai lung. În acest context, competiția dintre exportatori și factorii logistici continuă să joace un rol decisiv în direcția pieței globale.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns