Piața internațională a îngrășămintelor azotate traversează o fază de recalibrare accelerată, după ce producătorii iranieni de uree au redus în această săptămână prețul de referință pentru export la 375 USD/tonă, cu 115 USD/tonă sub nivelul de 490 USD/tonă consemnat cu doar două săptămâni în urmă. Această corecție de aproximativ 23,5% reflectă schimbarea rapidă a percepției pieței privind disponibilitatea mărfii și riscurile de aprovizionare din regiune.
Datele operaționale indică o revenire treptată a capacităților de producție iraniene. Complexul Pardis funcționează cu două linii active și o rată de utilizare de circa 67%, în timp ce KPIC, MIS, Khorasan și instalația de uree granulată de la Shiraz operează în regim activ. În același timp, anumite unități rămân indisponibile: Lordegan este în continuare offline, Razi este oprită, instalația de uree prillată de la Shiraz nu produce, iar la Hengam funcționează doar secția de amoniac, producția de uree fiind afectată de probleme tehnice.
Pentru participanții la piață, semnalul principal este că oferta iraniană începe să revină mai rapid decât anticipau cumpărătorii în perioada de maximă tensiune regională. Chiar dacă nu toate capacitățile au fost restabilite, volumul suplimentar disponibil pentru export reduce presiunea asupra lanțurilor de aprovizionare și diminuează componenta speculativă care a susținut anterior creșterea prețurilor.
Din perspectivă comercială, noul reper de 375 USD/tonă FOB Iran poate deveni un punct de referință pentru negocierile din Orientul Mijlociu, Asia de Sud, Africa de Est și bazinul Mării Negre. Cumpărătorii sunt încurajați să adopte o poziție mai prudentă, în timp ce vânzătorii se confruntă cu o concurență mai intensă într-un mediu caracterizat de o disponibilitate mai mare a mărfii și de o cerere care nu mai manifestă aceeași urgență ca în lunile precedente.
În absența unor noi perturbări geopolitice sau a unor întreruperi majore de producție, sentimentul dominant al pieței rămâne unul moderat negativ pentru prețuri. Evoluția actuală sugerează că piața trece de la o etapă dominată de temeri privind oferta către o etapă în care disponibilitatea fizică a produsului și concurența dintre exportatori redevin factorii determinanți ai formării prețurilor. Pentru consumatorii agricoli, această evoluție creează premisele unei relaxări suplimentare a costurilor cu fertilizanții în perioada premergătoare campaniilor agricole următoare.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns