Actualizarea pieței uleiurilor vegetale indică o divergență clară între factorii macroeconomici și cei fundamentali: dinamica energetică susține creșterile, în timp ce redresarea ofertei, în special pe segmentul uleiului de palmier, limitează amplitudinea acestor mișcări.
În ultima săptămână, uleiul de soia tranzacționat pe CME a înregistrat o creștere accentuată, susținută în primul rând de aprecierea prețului petrolului brut cu aproximativ 4–5%, ceea ce amplifică atractivitatea biocombustibililor și, implicit, cererea pentru uleiuri vegetale. În paralel, disponibilitatea relativ restrânsă a boabelor de soia în SUA a contribuit la menținerea unei presiuni ascendente asupra prețurilor, în timp ce absența importurilor de biodiesel pe bază de biomasă în luna martie a consolidat consumul intern. În acest context, contractele futures pentru livrare în iulie s-au apropiat de nivelul psihologic de 70 de cenți per livră, reflectând o piață sensibilă la factorii energetici și la constrângerile de ofertă.
Pe de altă parte, uleiul de palmier brut (CPO) a evoluat lateral, fără o direcție clară, în condițiile în care producția din Malaysia a înregistrat o revenire puternică, estimată la aproximativ +27% la jumătatea lunii aprilie, comparativ cu luna martie. Această creștere a ofertei a fost însă însoțită de un ritm slab al exporturilor, ceea ce a limitat potențialul de apreciere a prețurilor. Astfel, contractul pentru iulie s-a menținut în jurul nivelului de 4.495 de ringgit malaezieni pe tonă, sugerând un echilibru fragil între ofertă și cerere.
Celelalte uleiuri vegetale au urmat tendința generală a complexului, însă cu intensități diferite. În China, uleiul de soia și oleina de palmier au înregistrat creșteri moderate, susținute de cererea internă, în timp ce, în Uniunea Europeană, uleiul de rapiță a fost sprijinit indirect de evoluțiile din piața energiei. Uleiul de floarea-soarelui a prezentat o tendință de întărire a prețurilor, pe fondul unei cereri reînnoite din partea importatorilor europeni, ceea ce oferă suport suplimentar exportatorilor din bazinul Mării Negre.
Din punct de vedere al fluxurilor comerciale, piața indiană rămâne un reper esențial pentru formarea prețurilor. Nivelurile indicative arată uleiul de soia la aproximativ 1.255–1.305 dolari pe tonă CFR, uleiul de palmier la 1.235–1.260 dolari pe tonă CFR, iar uleiul de floarea-soarelui la 1.420–1.445 dolari pe tonă CIF, ceea ce evidențiază, în continuare, un premium semnificativ pentru uleiul de floarea-soarelui, justificat prin calitate și preferințele de consum.
Concluzia actuală a pieței este că întregul complex al uleiurilor vegetale este dominat, pe termen scurt, de factorul energetic, în special de evoluția petrolului, în timp ce redresarea ofertei, mai ales în sectorul uleiului de palmier, acționează ca un mecanism de plafonare a creșterilor. În perioada următoare, direcția pieței va depinde în mod critic de volatilitatea petrolului în context geopolitic, de ritmul de recuperare a producției de palmier, precum și de cererea de import din marile economii consumatoare, precum India și China, alături de semnalele de politică publică din domeniul biocombustibililor.
Sursa:Iurie Rija
Lasă un răspuns