Reprezentanții sectorului agricol și de procesare din Republica Moldova au participat la cea de-a 25-a ediție a Conferinței Internaționale „Fat & Oil Industry 2026 — European Edition”, desfășurată la Varna în perioada 18–19 iunie. Din delegația moldovenească au făcut parte Iurie Rija, directorul Asociației Exportatorilor de Cereale „Agrocereale”, și Ela Malai, directorul sucursalei din Moldova a Donau Soja, alături de reprezentanți ai industriei de procesare a oleaginoaselor. Timp de două zile, experți din industria grăsimilor și uleiurilor au discutat evoluțiile pieței, soluțiile tehnologice și perspectivele comerțului internațional.
Concluzia care a dominat dezbaterile este o schimbare de fond în logica pieței. Dacă în ultimii douăzeci de ani întrebarea-cheie era „ce recoltă vom avea?”, în deceniul următor la fel de importantă devine întrebarea „câtă energie regenerabilă va cere piața?”. Competitivitatea nu mai depinde doar de materia primă, ci și de eficiența procesării, de tehnologie, de logistică, de biocombustibili și de sustenabilitate. Pentru fermieri, consecința practică este una contraintuitivă: o recoltă mare nu mai garantează automat scăderea prețurilor, deoarece o parte tot mai mare a cererii provine din sectorul energetic și din programele de biodiesel.
Cel mai important semnal pentru Republica Moldova este că analiștii internaționali au început să o includă în categoria furnizorilor relevanți pentru aprovizionarea pieței europene cu rapiță, alături de Ucraina, Canada și Australia. La baza acestei oportunități stă un deficit structural: producția internă a Uniunii Europene crește, dar nu ține pasul cu cererea de procesare și biodiesel. Producția cumulată de rapiță a Uniunii Europene și a Regatului Unit este estimată la circa 22 de milioane de tone în sezonul 2026/27 — cea mai mare recoltă din 2020 încoace — însă importurile sunt prognozate la 5,9 milioane de tone, iar unele estimări, inclusiv cele ale USDA, indică până la 6,6 milioane de tone. În paralel, utilizarea uleiului de rapiță pentru biodiesel ar urma să depășească 7 milioane de tone în perioada 2026–2027, rapița asigurând deja două treimi din producția europeană de biodiesel. Întreaga regiune a Mării Negre — România, Moldova și Ucraina — se îndreaptă spre una dintre cele mai bune recolte de rapiță din ultimii ani, în condiții agronomice favorabile, cu rezerve de umiditate satisfăcătoare și culturi aflate într-o stare bună.
Evoluția prețurilor confirmă această susținere structurală. Uleiul de rapiță în Europa s-a scumpit cu 25% în ultimul an, de la 1.000 de euro la aproape 1.300 de euro pe tonă, iar evoluții similare s-au înregistrat și în cazul uleiului de floarea-soarelui și al celui de soia. În același timp, fermierii trebuie să țină cont și de partea mai puțin plăcută a ecuației — costurile de producție. Aproximativ 80–90% din costul producerii amoniacului este determinat de prețul gazelor naturale, astfel încât orice perturbare a pieței energetice se transmite în prețul îngrășămintelor și, în final, în randamente. Estimările prezentate la Varna arată că indicele global al prețurilor la îngrășăminte ar putea crește cu circa 31% în 2026, prețul ureei ar putea avansa cu aproape 60%, iar gazele naturale în Europa se anunță cu 25% mai scumpe decât în anul precedent. Tocmai de aceea, accesibilitatea îngrășămintelor — uree, amoniac, gaze naturale și credit pentru fermieri — devine un indicator anticipativ pentru randamentele din 2026–2027 și merită urmărită la fel de atent ca suprafețele cultivate.
Motorul din spatele prețurilor ridicate este sectorul biocombustibililor, privit astăzi ca un instrument de securitate energetică. Statele Unite, Brazilia și Indonezia folosesc programele de biodiesel pentru a-și reduce dependența de importurile de energie, creând o cerere suplimentară pentru uleiurile vegetale. Numai în Statele Unite, consumul de ulei de soia destinat biocombustibililor ar urma să crească de la 12 miliarde de livre în sezonul 2024/25 la 18 miliarde de livre în 2026/27, ceea ce modifică fundamental balanța globală a uleiurilor vegetale. În Uniunea Europeană, reglementarea rămâne principalul motor al pieței: Directiva privind energia regenerabilă (RED III) obligă statele membre ca, până în 2030, să atingă fie o pondere de 29% a energiei regenerabile în transport, fie o reducere de 14,5% a emisiilor din sector. Germania, cel mai mare consumator de combustibili din blocul comunitar, ridică plafonul pentru materiile prime agricole utilizate în biocombustibili de la 4,4% la 4,9% în 2026, urmând să ajungă la 5,8% în perioada 2030–2032, și elimină treptat „dubla contabilizare” a combustibililor obținuți din deșeuri, ceea ce impune volume fizice mai mari de materie primă. La acestea se adaugă mandatele pentru combustibilul de aviație, care pornesc de la 2% în 2025 și cresc după 2030, exercitând presiuni suplimentare asupra ofertei de uleiuri vegetale. Mai mult, piața funcționează în prezent cu un fel de prag minim al prețului: atunci când uleiurile vegetale se ieftinesc prea mult, industria biodieselului cumpără volume suplimentare, limitând scăderile, iar petrolul susținut de tensiunile din Orientul Mijlociu întărește acest mecanism.
Un factor tot mai important pentru exportatorii moldoveni este ascensiunea industriei turce de procesare, devenită un cumpărător agresiv de oleaginoase din România, Bulgaria, Moldova și Ucraina. Producția turcă de uleiuri vegetale în sezonul 2025/26 este estimată la 2,3 milioane de tone, dintre care aproximativ 1,1 milioane de tone reprezintă ulei de floarea-soarelui, în timp ce importurile totale de oleaginoase au atins un nivel record de 4,45 milioane de tone, soia depășind 70% din total. Și Bulgaria depinde de importuri, întrucât capacitatea sa de procesare se apropie de 5 milioane de tone pe an, mult peste producția internă de doar 1,8–2,0 milioane de tone. Concluzia regională este că țările din bazinul Mării Negre nu mai concurează doar între ele, ci fac parte dintr-o piață globală influențată simultan de Turcia, China, India și America de Sud.
Per ansamblu, mesajul de la Varna se reduce la câteva idei pe care fermierii moldoveni le pot folosi în deciziile imediate. Prețurile uleiurilor vegetale au atins un prag structural mai ridicat decât într-un ciclu obișnuit, datorită biocombustibililor, ceea ce reduce probabilitatea unei scăderi ample. Pentru producătorii moldoveni de rapiță, floarea-soarelui și soia, momentul este favorabil: cererea europeană pentru materie primă rămâne deficitară, prețurile sunt susținute, iar Moldova este recunoscută la nivel internațional drept un furnizor strategic de oleaginoase pentru Europa.
Lasă un răspuns