Piața grâului din bazinul Mării Negre începe să facă o diferență tot mai clară între prețul FOB nominal și oferta FOB executabilă. Grâul poate exista în siloz, iar vânzătorul poate indica un preț, însă valoarea comercială reală depinde de existența unei nave dispuse să intre în port, de disponibilitatea asigurării pentru riscul de război, de funcționarea terminalului și de respectarea termenului de încărcare. Atacarea a cel puțin cinci nave în apropiere de Novorossiysk și Tuapse, avarierea infrastructurii din Izmail și nivelul foarte scăzut al Dunării au mutat problema de la capacitatea generală de export la executarea fiecărui contract în parte.
Această schimbare se vede deja în cifre. SovEcon a redus prognoza exporturilor rusești de grâu pentru august de la 3,2 milioane la 2,2 milioane de tone, cu 1 milion de tone, sau aproximativ 31%, ceea ce ar putea reprezenta cel mai slab rezultat pentru această lună din 2010. În același timp, grâul rusesc cu 12,5% proteină este indicat în zona de 235 $/t FOB, grâul ucrainean cu 11,5% proteină în jurul valorii de 225 $/t FOB, iar oferta prin portul baltic Vîsoțk ajunge la 255 de dolari/tonă. Totuși, Vîsoțk poate manipula, în condiții bune, numai aproximativ 300.000 de tone lunar, iar drumul până la cumpărătorii din Orientul Mijlociu și Africa de Nord este mai lung și mai costisitor. Prin urmare, această rută poate compensa doar parțial blocajele din sudul Rusiei și nu oferă un avantaj evident față de România, Bulgaria, Polonia, Lituania sau Letonia.
Fluxurile comerciale încep deja să se reașeze. Prin porturile Burgas au fost încărcate, într-o singură săptămână, trei nave, cu un volum total de 60.000 de tone, iar cumpărătorii din regiunea MENA caută tot mai activ origini europene apropiate. Argentina rămâne o alternativă, dar numai atunci când navlul și fereastra de livrare justifică distanța mai mare. În aceste condiții, cumpărătorul nu mai compară doar prețul cerealelor la origine, ci costul complet până la destinație și probabilitatea ca marfa să ajungă la timp.
Pentru România, Bulgaria și, indirect, Republica Moldova, aceasta este o oportunitate comercială, dar nu una automată. Cererea suplimentară poate susține prețurile regionale, însă poate și suprasolicita porturile, vagoanele, barjele și terminalele. Pentru exportatorul moldovean contează nu numai creșterea cotației FOB Constanța, ci și diferența rămasă după transport, transbordare, încărcare, finanțare și timpul de așteptare. Dacă logistica se scumpește mai repede decât grâul, avantajul extern nu ajunge integral la fermier.
Sensul comercial al acestor date este că piața nu mai cumpără doar grâu, proteină și tone, ci și siguranța executării contractului. Un preț de 225 sau 235 $/t poate fi mai puțin atractiv decât unul de 240–250 $/t dacă prima ofertă rămâne blocată în port, iar a doua poate fi încărcată și livrată fără întreruperi. În actuala structură a Mării Negre, oferta cea mai ieftină nu este obligatoriu și oferta cu cel mai mic cost final. Valoarea reală se mută de la prețul afișat spre capacitatea logistică, disponibilitatea navei, asigurarea riscului și predictibilitatea livrării.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns