Piața grâului intră în luna februarie cu reperele MENA reconfirmate de licitațiile de la sfârșitul lunii ianuarie. În pofida fricțiunilor de execuție din bazinul Mării Negre, acestea se reflectă mai ales în costuri, programări și fiabilitate logistică, nu într-o revalorizare generală a prețurilor în dolari.
Din punct de vedere al prețurilor orientative bazate pe tranzacții, grâul SRW la Chicago pentru martie se situează în zona de aproximativ 5,35–5,45 dolari pe bushel. Grâul de panificație din Rusia cu proteină 12,5% este evaluat FOB Marea Neagră la circa 223–230 dolari pe tonă. Grâul de panificație din Ucraina cu proteină 11,5% se tranzacționează FOB Marea Neagră la aproximativ 225–232 dolari pe tonă, însă cu constrângeri clare de execuție. Grâul argentinian cu proteină 11,5% este ofertat FOB pe fluviu la circa 215–222 dolari pe tonă. Pentru livrările CFR în zona MENA, nivelurile rezultate din licitațiile de la final de ianuarie sunt în intervalul 253–261 dolari pe tonă.
Licitațiile recente din Arabia Saudită, Algeria și Tunisia au reconfirmat nivelurile de referință CFR pentru regiunea MENA. Achizițiile ulterioare peste pragul de la mijlocul intervalului de 260 dolari pe tonă au fost limitate, ceea ce indică mai degrabă un plafon de preț bine definit decât începutul unei noi etape de creștere.
În bazinul Mării Negre, dificultățile operaționale persistă. Condițiile de iarnă, riscurile de securitate și primele ridicate de asigurare și transport complică livrările. Aceste presiuni sunt absorbite în principal prin costuri logistice și marje comerciale, fără a genera o creștere susținută a prețurilor FOB.
Rusia își menține rolul de ancoră a prețurilor regionale. Chiar dacă există presiuni interne de cost și provocări logistice de sezon, disponibilitatea la export rămâne suficientă pentru a limita cotațiile FOB în zona mediană a anilor 220 dolari pe tonă.
Grâul ucrainean este penalizat mai degrabă pentru fiabilitate decât pentru preț. Deși nivelurile FOB sunt competitive, cumpărătorii includ tot mai mult riscul de execuție în decizia de achiziție. Disponibilitatea promptă și respectarea ferestrelor de încărcare rămân principalele limitări.
Argentina continuă să câștige volume către MENA și Africa de Nord prin prețuri competitive. Atenția pieței se mută însă de la simpla cotare la performanța efectivă de livrare, controlul umidității și constanța calității, pe măsură ce cumpărătorii evaluează capacitatea de repetare a livrărilor dincolo de licitațiile de stat.
Cererea rămâne activă, dar disciplinată. Cumpărătorii de stat au stabilit în mare măsură reperele pe termen scurt, în timp ce cumpărătorii privați sunt selectivi și concentrați pe execuție. Nu se observă o acoperire de tip panică.
Pe termen scurt, prețurile grâului sunt așteptate să rămână într-un interval relativ stabil în dolari. Următorul semnal direcțional va veni mai probabil din modul în care se desfășoară execuțiile post-licitație și din eventuale semne clare de restrângere a disponibilității la export din Rusia, mai degrabă decât din noi titluri legate de licitații.
Lasă un răspuns