Asociația Agrocereale a analizat răspunsul oferit de Î.S. „Calea Ferată din Moldova” (CFM) și constată cu îngrijorare persistența unei abordări opace și a unei confuzii fundamentale între costul contabil mediu și strategia comercială de piață. În loc de soluții pentru revitalizarea sectorului, primim justificări pentru un declin accelerat.
Mai jos detaliem argumentele economice și comparative care demonstrează necesitatea unei schimbări urgente de paradigmă.
Transparența: Obligația Monopolului, nu Opțiune Privată
CFM refuză să furnizeze date esențiale (număr de vagoane alocate, volume transportate în septembrie–noiembrie, planul pentru decembrie), invocând practici comerciale. Reamintim că CFM este un monopol natural de stat, nu un operator privat într-o piață concurențială perfectă.
• Argument: Lipsa datelor face imposibilă o analiză de tip benchmarking. Într-o relație partenerială corectă, clientul (traderul/fermierul) trebuie să știe dacă operatorul are capacitatea tehnică (rolling stock availability) de a onora comenzile. Ascunderea ineficienței sub preșul „secretului comercial” erodează total încrederea în parteneriat.
Eroarea Economică Fundamentală: Cost Contabil vs. Economia de Scară
CFM justifică un tarif ridicat (aprox. 0,91 MDL/t-km) prin costurile mari de exploatare, susținând că tariful actual (0,72 MDL/t-km) generează pierderi. Aceasta este o eroare clasică de management:
• Cercul vicios al costurilor fixe: Într-o industrie de infrastructură (cum este cea feroviară), costurile fixe (salarii, întreținere linii, pază) sunt enorme. Dacă volumul de marfă scade, aceste costuri se împart la mai puține tone, rezultând un cost unitar artificial umflat.
• Soluția rațională: Logica economică dictează că scăderea tarifului stimulează volumele.
• Volum mare = cost unitar mic (prin diluarea costurilor fixe).
• Volum mic (cauzat de tarife mari) = cost unitar uriaș.
CFM a ales a doua variantă, „sufocând” puținul volum rămas cu un tarif prohibitiv.
Deconstrucția costului de 0,91 MDL/t-km (~0,05 USD/t-km)
Costul invocat de CFM este distorsionat de două elemente majore:
• Amortizarea activelor vechi: CFM include în tarif amortizarea pentru vagoane și locomotive vechi de 30–40 de ani. Economic, aceste active sunt amortizate integral de decenii. Taxarea clienților pentru „uzura” unor fiare vechi este, de fapt, o taxă ascunsă de ineficiență, nu un cost real de operare.
• Ineficiența operațională: Consumul de motorină per t-km este ridicat nu neapărat din cauza prețului carburantului, ci din cauza rotației lente a vagoanelor (turnaround time) și a tracțiunii cu locomotive vechi. Clientul nu trebuie să subvenționeze ineficiența tehnică a operatorului.
Moldova, având distanțe scurte (tranzit rapid teoretic), servicii lente (diesel, infrastructură neelectrificată) și o rotație slabă a vagoanelor, nu își poate permite să practice tarife la nivelul UE. Un tarif de ~0,05 USD/t-km în Germania acoperă o logistică de top. În Moldova, același tarif acoperă ineficiența.
Nu poți vinde un serviciu „low cost” (ca viteză și calitate) la preț „premium”.
Impactul final: Cine plătește factura?
CFM pare să uite că cererea pentru transport este derivată. Orice majorare de tarif feroviar nu este absorbită de traderi (care au marje fixe), ci se transferă automat în scăderea prețului de achiziție la poarta fermierului.
• Efectul de substituție: Dacă CFM menține tarifele peste pragul de suportabilitate, fluxul de marfă va migra ireversibil către transportul rutier. Camioanele oferă flexibilitate „door-to-door”. Odată pierduți acești clienți, CFM va rămâne cu șinele goale și costuri fixe neschimbate, intrând în faliment operațional.
Asociația Agrocereale cere conducerii CFM să abandoneze contabilitatea creativă și să treacă la o logică de business development:
• Reduceți tarifele pentru a atrage volumele înapoi de pe rutier pe calea ferată.
• Eliminați amortizarea fictivă a vagoanelor vechi din structura de cost.
• Asigurați transparență totală asupra capacității de transport pentru luna decembrie.
Doar prin creșterea volumelor (economie de scară) CFM poate reduce costul unitar real și poate deveni profitabilă. Strategia actuală de „preț mare pe volum mic” este o rețetă sigură pentru faliment.











Lasă un răspuns