În spatele cifrelor optimiste și al declarațiilor oficiale despre „succesul agricol”, realitatea din teren este mult mai tristă. Fermierii vorbesc tot mai des despre dificultatea de a lucra corect într-un sistem în care deciziile sunt luate departe de câmp.
Un reportaj realizat cu un fermier care a solicitat anonimatul și a refuzat să-și dezvăluie identitatea sau să apară în imagine, din motive personale.
Cum arată agricultura de azi?
Anonim:
Arată ca o cursă de supraviețuire, cu reguli care se schimbă în timpul jocului. În fiecare an intri în câmp fără să știi exact ce te așteaptă la final de sezon.
Nu mai există stabilitate. Există doar adaptare continuă.
Cine controlează piața?
Anonim:
Cine vrea, numai nu noi. Fermierul este ultimul în lanț, dar primul care își asumă riscurile.
Noi producem, dar nu noi stabilim prețul. Îl primim. Și de cele mai multe ori, nu avem alternativă.
Este suficient sprijinul statului?
Anonim:
Ajutorul există, dar nu este suficient și nici stabil. Agricultura nu se face pe termen de un an, ci pe cicluri lungi.
Ca să funcționeze corect, statul are nevoie de specialiști care au lucrat efectiv în teren. Nu doar de oameni care cunosc sectorul din documente. Dacă nu înțelegi realitatea din câmp, riști să iei decizii care nu se potrivesc cu practica.
Mai merită să rămâi în domeniu?
Anonim:
Depinde. Cine are nervi, pământ și acces la piață rămâne. Cine nu, iese.
Fermierii mici dispar treptat… Își vând utilajele și pământul, iar apoi ajung să lucreze ca angajați pe terenurile pe care le-au administrat cândva…
Cine preia terenurile?
Anonim:
Se produce o concentrare treptată. Pământul nu dispare, doar proprietarii se schimbă.
Există deja tendința ca terenurile să ajungă în mâinile unor actori mari, inclusiv companii sau investitori din afara țării. Nu este un proces vizibil imediat, dar este unul constant.
Există riscul unui colaps al sectorului?
Anonim:
Nu va fi un colaps spectaculos. Va fi o golire lentă.
Dacă nu există politici clare de sprijin pentru fermierii mici și mijlocii, agricultura riscă să ajungă într-un model în care deciziile economice și controlul asupra terenurilor se concentrează în mâinile câtorva actori mari.
Ce rol au piețele internaționale?
Anonim:
Decisiv.
Noi depindem de piețele internaționale, dar nu avem instrumente reale de protecție împotriva volatilității lor. Asta face agricultura vulnerabilă la factori pe care nu îi controlăm.
În concluzie, agricultura Republicii Moldova nu se prăbușește brusc, dar traversează un proces lent de concentrare și restructurare. În absența unei politici agricole coerente pe termen lung, sectorul riscă să piardă din diversitatea producătorilor și să devină tot mai dependent de câțiva actori mari și de piețele externe. Diferența dintre „eficiență economică” și „concentrare excesivă” devine tot mai greu de delimitat în practică.
Lasă un răspuns