de QU Dongyu, Director General al Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)
Foametea poate fi evitată. Lumea dispune deja de o mare parte din capacitățile, instrumentele, tehnologiile și cunoștințele necesare pentru a asigura securitatea alimentară pentru toți. Cu toate acestea, în 2025, 645 de milioane de persoane se confruntau încă cu foametea, iar aproximativ unul din trei locuitori ai planetei nu își putea permite o alimentație sănătoasă.
Știința și noile tehnologii transformă astăzi economii și societăți întregi. Și totuși, inovațiile care i-ar putea ajuta pe fermierii din întreaga lume să producă mai eficient, să aibă acces la alimente nutritive, să trăiască mai bine și să facă față mai ușor crizelor rămân, pentru mulți, de neatins. Problema nu este lipsa inovațiilor, ci faptul că acestea nu ajung să fie aplicate pe scară largă. Soluțiile care și-au dovedit deja eficiența trebuie transformate în opțiuni adaptate condițiilor locale, accesibile ca preț și atractive pentru investitori, pe care fermierii și întreprinderile agroalimentare să le poată adopta și folosi pe termen lung și la scară mare.
Această idee stă la baza temei Zilei Mondiale a Alimentației din acest an: „Inovează azi. Asigură hrana de mâine.” Transformarea sistemelor agroalimentare presupune o abordare cuprinzătoare, orientată spre patru obiective – o producție mai bună, o nutriție mai bună, un mediu mai bun și o viață mai bună, fără a lăsa pe nimeni în urmă.
De exemplu, serviciile digitale de consultanță le pot oferi fermierilor acces la prognoze meteo, prețuri de piață și recomandări adaptate fermei lor, ajutându-i să ia decizii mai bune privind semănatul, gestionarea gospodăriei și vânzarea producției. Sistemele de supraveghere a bolilor animalelor și de avertizare timpurie pot depista mai devreme noile amenințări, astfel încât serviciile veterinare și crescătorii de animale să aibă timp să intervină înainte ca bolile să se răspândească.
Senzorii care măsoară umiditatea și nutrienții din sol, precum și irigarea de precizie, îi ajută pe fermieri să folosească mai eficient apa, îngrășămintele și celelalte resurse. Datele satelitare și instrumentele geospațiale permit țărilor să monitorizeze pădurile și schimbările în utilizarea terenurilor. Totodată, datele de piață mai bune și sistemele de avertizare timpurie pot ajuta guvernele să anticipeze creșterile de prețuri la alimente, dificultățile de aprovizionare sau perturbările comerțului și să reacționeze mai rapid.
Din generație în generație, fermierii, popoarele indigene și comunitățile locale au conservat și au ameliorat soiuri de plante de cultură, au colectat apa de ploaie și au folosit cu grijă resursele limitate de apă, au îngrijit solurile și au gestionat peisajele și biodiversitatea. Sistemele agricole construite pe aceste cunoștințe și practici sunt astăzi recunoscute și sprijinite prin programul FAO „Sisteme de patrimoniu agricol de importanță globală” (GIAHS). Aceste cunoștințe rămân și acum o sursă importantă de inovație, mai ales atunci când sunt combinate cu știința modernă și noile tehnologii, ajutându-i pe producători să se adapteze la schimbările climatice și de mediu.
Cu toate acestea, prea multe inovații care și-au dovedit eficiența rămân inaccesibile, prea scumpe sau insuficient adaptate condițiilor agricole locale. Pentru milioane de mici producători, în special femei și tineri, accesul limitat la finanțare, tehnologii, infrastructură, informații, piețe și conectivitate digitală continuă să frâneze adoptarea și extinderea acestor soluții.
Pentru a reduce acest decalaj, este nevoie de legături mai strânse între știință, inovație și aplicarea ei în practică, prin colaborare cu instituțiile, guvernele, sectorul privat, organizațiile de producători și comunitățile. FAO aplică, de asemenea, abordări inovatoare în modul de organizare a acestei activități, inclusiv prin platforme digitale comune, servicii publice de consultanță agricolă, camere agricole și alte modele care pot reduce costurile de acces și pot extinde numărul celor care beneficiază de inovații.
Atunci când soluțiile sunt create împreună cu cei care le vor folosi, ele răspund nevoilor locale, sunt viabile din punct de vedere tehnic și economic și au șanse mai mari să fie adoptate, folosite pe termen lung și extinse.
Cercetarea agricolă este considerată, în general, una dintre investițiile cu cel mai mare randament pentru dezvoltarea rurală. Însă investițiile mai mari trebuie însoțite de infrastructura, instituțiile, competențele și parteneriatele necesare pentru ca inovațiile de succes să fie aplicate la scară largă. Adoptarea practicilor inovatoare va fi esențială pentru reducerea amprentei de mediu a sistemelor agroalimentare, care generează aproximativ o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră și, potrivit estimărilor, peste 70 la sută din volumul de apă dulce prelevat la nivel mondial. Aceste practici sunt la fel de importante pentru a-i ajuta pe fermieri și pe ceilalți producători să se adapteze la fenomenele climatice extreme.
Inovațiile trebuie adaptate realităților și nevoilor locale, sprijinite prin politici potrivite și susținute de investiții pe termen lung. Guvernele pot crea condiții favorabile și pot investi în cercetare, infrastructură și consultanță agricolă; companiile pot transforma ideile în produse și servicii la prețuri accesibile; iar producătorii și comunitățile pot aduce cunoștințele necesare pentru ca aceste soluții să funcționeze în practică și să dea rezultate.
Aceste priorități contează la fel de mult și pentru marile economii industrializate. Datele și instrumentele analitice mai bune pot ajuta la anticiparea întreruperilor în aprovizionare și a noilor riscuri pe piețele alimentare tot mai complexe. Inovația poate consolida lanțurile de aprovizionare, poate susține competitivitatea și îi poate proteja pe consumatori atunci când crizele dintr-o parte a lumii influențează prețurile și disponibilitatea alimentelor în altă parte a lumii. Dar inovația dă rezultate doar atunci când poate fi transformată în proiecte capabile să atragă investiții și finanțare bancară. Pentru aceasta, știința și tehnologia trebuie însoțite de proiecte bine concepute, modele de afaceri viabile, instrumente de partajare a riscurilor și finanțare publică și privată, astfel încât soluțiile promițătoare să treacă de la etapa pilot la scară comercială și să aducă beneficii economice, sociale și de mediu măsurabile.
Orice recoltă începe cu ce s-a semănat înainte. Orice descoperire se clădește pe cunoaștere – veche și nouă. Când inovația ajunge la oamenii și comunitățile care au nevoie de ea și răspunde necesităților lor, recolta de mâine poate prinde cu adevărat rădăcini și poate asigura hrana în viitor.
Lasă un răspuns