Piața uleiului de floarea-soarelui arată cum războiul și nesiguranța livrărilor pot schimba rapid geografia comerțului. Datele privind importurile Indiei indică pierderea poziției dominante a Ucrainei, ascensiunea Rusiei în anii următori și, mai recent, creșterea puternică a ponderii Argentinei.
În perioada noiembrie 2019–octombrie 2020, Ucraina asigura 74% din importurile reprezentate în grafic, Rusia – 19%, iar Argentina – 7%. În noiembrie 2020–octombrie 2021, ponderea Ucrainei ajungea la 76%, în timp ce Rusia și Argentina aveau câte 12%.
După declanșarea invaziei pe scară largă, structura aprovizionării s-a modificat. În noiembrie 2021–octombrie 2022, Ucraina cobora la 55%, Rusia urca la 24%, iar Argentina la 21%. În noiembrie 2022–octombrie 2023, Ucraina avea 48%, Rusia 35%, iar Argentina 17%.
În noiembrie 2023–octombrie 2024, Rusia devenea principalul furnizor dintre originile prezentate, cu 52%, urmată de Ucraina cu 37% și Argentina cu 11%. Pentru noiembrie 2024–octombrie 2025, graficul indica 55% pentru Rusia, 24% pentru Ucraina și 22% pentru Argentina. Totalul de 101% rezultă din rotunjirea ponderilor.
Datele recente arată însă o nouă reorientare. În septembrie 2025, Rusia reprezenta 58% din importurile prezentate, iar Argentina 42%. În august 2026, Argentina avea 56%, Rusia 34% și Bulgaria 10%. În septembrie 2026, Argentina ajungea la 52%, Rusia la 36%, iar Bulgaria la 12%, în timp ce Ucraina figura cu 0%.
Pentru întregul interval noiembrie 2025–septembrie 2026, structura cumulată era diferită: Rusia 46%, Argentina 29%, Ucraina 21% și Bulgaria 5%. Totalul de 101% reflectă, din nou, rotunjirea. Prin urmare, faptul că Ucraina figurează cu 0% într-o anumită lună nu înseamnă că a dispărut din aprovizionarea întregului sezon.
Pentru octombrie 2026, graficul indică 78% pentru Argentina, 13% pentru Bulgaria și 9% pentru Rusia, în timp ce Ucraina este prezentată cu 0%. Aceste valori trebuie tratate cu prudență, deoarece materialul nu precizează dacă sunt date parțiale, livrări programate sau estimări pentru întreaga lună.
În paralel, producția ucraineană de ulei de floarea-soarelui a scăzut pe parcursul verii. În 2026, aceasta era estimată la aproximativ 440.000 de tone în aprilie, 380.000 în mai, 345.000 în iunie, 270.000 în iulie și 230.000 în august. Reducerea dintre aprilie și august este de aproximativ 210.000 de tone, aproape 48%.
Scăderea de la sfârșitul verii apare și în anii anteriori, însă nivelurile din 2026 sunt mai reduse. În aprilie 2024, producția ajungea la aproximativ 710.000 de tone, față de circa 440.000 în aprilie 2026.
Potrivit analistei Anna Platonova, exporturile ucrainene de ulei de floarea-soarelui din septembrie ar fi coborât la aproximativ 147.000 de tone, cel mai redus nivel lunar din martie 2022. În același timp, volumul semințelor procesate este estimat la circa 445.000 de tone. Cele două cifre reprezintă indicatori diferiți: semințele procesate sunt materia primă, nu cantitatea de ulei obținută.
În acest context, avantajul Argentinei este prezentat prin prisma siguranței logistice. Pentru importatorii indieni, o livrare previzibilă poate avea o valoare comercială mai mare decât o ofertă expusă întârzierilor. Costul real al achiziției include transportul, asigurarea, finanțarea stocurilor și riscul întreruperii aprovizionării.
Pentru producătorii și exportatorii din Republica Moldova, evoluția arată importanța accesului efectiv la piață. Cererea internațională poate exista, însă valorificarea ei depinde de capacitatea de procesare, transport și livrare. Recolta creează potențialul economic, iar infrastructura și predictibilitatea logistică permit transformarea acestuia în venit.
Lasă un răspuns