Piața mondială a ureei traversează în prezent o perioadă în care semnalele transmise de deciziile politice sunt în contradicție cu realitatea logistică. Pe de o parte, China a decis să majoreze disponibilitatea exporturilor, iar pe de altă parte, blocajele din Golful Persic limitează livrările fizice către cumpărători.
Vinerea trecută, China a aprobat a doua tranșă de cote pentru exportul de uree, în volum de aproximativ 2,0–2,5 milioane de tone, care se adaugă primei tranșe de 2,6 milioane de tone. Astfel, aproape 5 milioane de tone de uree sunt destinate pieței internaționale, ceea ce a fost interpretat inițial ca un factor de creștere a ofertei globale.
Reacția pieței a fost imediată. Prețul ureei FOB China a scăzut la 410–420 USD/tonă. În Orientul Mijlociu, cotațiile au coborât cu aproximativ 10 USD/tonă, până la 430–450 USD/tonă, iar în Brazilia prețul CFR s-a redus cu 17,5 USD/tonă într-o singură sesiune, ajungând la 450–475 USD/tonă. Din perspectiva bursieră și comercială, piața a interpretat aceste evoluții ca un semnal clar de scădere a prețurilor.
Totuși, piața a ignorat un element esențial: disponibilitatea fizică a mărfii. Aproximativ 520.000 de tone de uree sunt blocate în Golful Persic și nu pot tranzita Strâmtoarea Hormuz, una dintre cele mai importante rute maritime pentru comerțul mondial cu îngrășăminte.
Din 18 iulie, niciun transport maritim de uree nu a reușit să traverseze Strâmtoarea Hormuz. În prezent, aproximativ 10 nave sunt ancorate în porturi sau staționează în larg, în așteptarea permisiunii de plecare. În Iran, complexul petrochimic Pardis funcționează la capacitate redusă, iar unitățile Hengam și Lordegan și-au întrerupt complet activitatea. Deși autoritățile americane au sugerat că strâmtoarea s-ar putea redeschide în curând, iar Iranul afirmă că nu există negocieri în desfășurare, datele privind traficul maritim confirmă că ruta rămâne închisă.
Aceasta reprezintă principala contradicție a pieței ureei în prezent. Din punct de vedere administrativ și al politicilor comerciale, oferta pare să crească datorită cotelor de export aprobate de China. În schimb, din punct de vedere logistic, oferta disponibilă efectiv pe piață se reduce din cauza blocajelor maritime. Cu alte cuvinte, piața a inclus deja în preț impactul cotelor de export chineze, însă nu a evaluat pe deplin efectele restricțiilor logistice din Golful Persic.
De asemenea, cotele de export aprobate de China nu înseamnă că marfa va ajunge imediat pe piață. Înainte de expediere, fiecare lot trebuie să parcurgă procedurile de inspecție CIQ, verificările în fabrici și formalitățile administrative privind alocarea efectivă a cotelor de export. La 4 august este programată o nouă reuniune a asociației industriei azotului din China, însă implementarea deciziilor administrative necesită timp și evoluează mai lent decât reacțiile pieței.
În același timp, produsele pe bază de azot care nu sunt afectate de restricțiile la export sau de blocajele logistice înregistrează deja creșteri de preț. Azotatul de amoniu cu calciu (CAN) din Germania s-a apreciat cu 20–30 euro/tonă într-o săptămână, atingând 385–395 euro/tonă, iar sulfatul de amoniu FOB China s-a menținut ferm la 225–230 USD/tonă. Acest lucru arată că produsele care pot circula liber sunt deja reevaluate de piață, în timp ce segmentele afectate de blocajele logistice rămân dependente de evoluțiile geopolitice și de redeschiderea rutelor maritime.
Din perspectivă comercială, piața transmite în prezent două mesaje diferite. Cotele suplimentare de export aprobate de China exercită presiune asupra prețurilor și sugerează o ofertă mai mare. În schimb, blocarea Strâmtorii Hormuz limitează fluxurile fizice de marfă și susține prețurile. Pe termen scurt, această confruntare dintre oferta „pe hârtie” și oferta efectiv disponibilă va continua să determine volatilitatea pieței mondiale a ureei. Pentru comercianți și consumatori, evoluția situației din Golful Persic poate avea un impact mai rapid și mai puternic asupra livrărilor decât simpla aprobare a unor cote suplimentare de export în China.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns