Piața mondială a îngrășămintelor intră în prima săptămână a lunii iulie într-o fază de reașezare după volatilitatea puternică din lunile precedente. Imaginea generală nu este uniformă: ureea slăbește la est de Canalul Suez, odată cu normalizarea circulației prin Hormuz și revenirea exporturilor iraniene, în timp ce la vest de Suez prețurile manifestă o ușoară tendință de creștere pe fondul ameliorării cererii. Fosfații DAP și MAP rămân la niveluri foarte ridicate, dar cererea este prudentă, iar cumpărătorii așteaptă prețuri mai mici. Potasiul MOP se menține relativ stabil, cu tranzacții limitate și o cerere sezonieră slabă.
Pe piața ureei granulare și prill, activitatea comercială a rămas liniștită. La est de Suez, prețurile s-au diminuat după redeschiderea rutei prin Strâmtoarea Hormuz și reluarea exporturilor din Iran. Din punct de vedere comercial, aceasta înseamnă că o parte din prima geopolitică și logistică acumulată anterior începe să se retragă. Când riscul de întrerupere a fluxurilor scade și oferta iraniană revine pe piață, cumpărătorii nu mai sunt obligați să plătească aceeași primă de urgență pentru securitatea aprovizionării.
La vest de Suez, situația este ușor diferită: prețurile ureei au crescut marginal pe fondul unei cereri în ameliorare. Această divergență geografică este importantă. Piața globală nu mai funcționează într-o singură direcție; aceeași marfă poate slăbi într-un bazin comercial și se poate întări în altul, în funcție de disponibilitatea fizică, costul navlului, calendarul sezonier și necesarul imediat al cumpărătorilor.
În Asia, exporturile chineze de uree au crescut, în timp ce cererea australiană s-a temperat, iar următorul tender al Indiei ar putea fi amânat. Combinația acestor trei factori este mai degrabă nefavorabilă prețurilor pe termen scurt: o ofertă exportabilă mai mare din China intră într-o piață în care un cumpărător regional, Australia, manifestă o cerere mai slabă, iar principalul cumpărător de volum, India, ar putea întârzia revenirea în piață. În absența unui tender indian imediat, vânzătorii pot întâmpina dificultăți în plasarea rapidă a tonajelor suplimentare.
În Europa, piața ureei este descrisă ca stabilă. În același timp, Uniunea Europeană a restricționat suplimentar importurile de îngrășăminte din Rusia și Belarus. Din punct de vedere comercial, acest element poate limita presiunea descendentă pe piața europeană, deoarece reducerea accesului unor origini tradiționale obligă cumpărătorii să caute surse alternative și modifică structura costurilor de înlocuire.
La nivelul cotațiilor, ureea FOB Orientul Mijlociu este indicată între 360 și 400 dolari SUA pe tonă, ceea ce înseamnă o amplitudine de 40 dolari pe tonă între minim și maxim, echivalentă cu aproximativ 10,5% raportat la valoarea mediană de 380 dolari pe tonă. Ureea FOB Egipt se situează între 400 și 420 dolari pe tonă, cu o valoare mediană de aproximativ 410 dolari pe tonă. Brazilia cotează ureea CFR între 410 și 425 dolari pe tonă, cu un punct median de aproximativ 417,5 dolari pe tonă.
Comparativ matematic, Egiptul FOB (400–420 dolari pe tonă) se află cu aproximativ 20–40 dolari pe tonă peste punctul median al intervalului din Orientul Mijlociu. Brazilia CFR (410–425 dolari pe tonă) include deja componenta de transport maritim până la destinație. Diferența dintre Orientul Mijlociu FOB și Brazilia CFR poate varia teoretic de la numai 10 dolari pe tonă, dacă se compară maximul FOB de 400 dolari cu minimul CFR de 410 dolari, până la 65 dolari pe tonă, dacă se compară minimul FOB de 360 dolari cu maximul CFR de 425 dolari. Această plajă largă arată cât de mult contează momentul tranzacției, originea exactă, navlul și poziția comercială a cumpărătorului.
Piața chineză a ureei transmite un semnal mai clar de presiune descendentă. Ofertele de export au coborât la 380–400 dolari pe tonă FOB. Oferta continuă să depășească cererea, chiar dacă ratele de funcționare ale fabricilor se mențin constante. Prețurile mai reduse au stimulat unele achiziții pe termen scurt din partea producătorilor de îngrășăminte complexe, dar această cerere nu pare suficientă pentru a schimba fundamental balanța.
Din perspectivă comercială, China devine astfel un factor de plafonare a prețurilor regionale. La 380–400 dolari pe tonă FOB, ureea chineză se suprapune cu partea superioară a intervalului Orientului Mijlociu (360–400 dolari pe tonă FOB). Dacă exporturile chineze continuă să crească, iar India întârzie tenderul, concurența dintre origini se poate intensifica. Într-un asemenea scenariu, cumpărătorii câștigă putere de negociere, iar vânzătorii sunt obligați să urmărească mai atent paritatea netback.
Pe segmentul fosfaților (DAP și MAP), situația rămâne fundamental diferită față de uree. Livrările saudite au fost reluate, iar OCP Group și-a majorat treptat producția. În același timp, China a rămas absentă din exporturi, pentru a acorda prioritate pieței interne. Rezultă o piață în care oferta unor producători importanți se reface treptat, dar un furnizor major, China, continuă să lipsească din circuitul internațional.
Cererea pentru DAP și MAP rămâne slabă din cauza stocurilor abundente și a anticipațiilor că prețurile ar putea scădea. Acest comportament este tipic unei piețe în care cumpărătorii nu percep urgență: dacă depozitele sunt suficient aprovizionate și participanții cred că prețul de mâine poate fi mai mic decât cel de astăzi, achizițiile sunt amânate. Această așteptare reduce lichiditatea spot și poate accentua presiunea asupra ofertelor.
În India, DAP CFR a coborât la 917–935 dolari pe tonă, iar piața așteaptă un nou tender important în luna iulie. Intervalul are o valoare mediană de aproximativ 926 dolari pe tonă. DAP-ul chinezesc este indicat la 880–910 dolari pe tonă FOB, cu o mediană de aproximativ 895 dolari pe tonă. MAP-ul pentru Brazilia este cotat la 890–900 dolari pe tonă CFR, cu o mediană de aproximativ 895 dolari pe tonă.
Matematic, diferența dintre DAP India CFR și DAP China FOB este de aproximativ 7–55 dolari pe tonă, în funcție de punctele comparate în intervale. La nivelul medianelor, diferența este de aproximativ 31 dolari pe tonă (926 dolari CFR India minus 895 dolari FOB China). Teoretic, această diferență ar trebui să acopere transportul, costurile comerciale și alte elemente de execuție, însă China rămâne absentă din exporturile efective. Prin urmare, cotația FOB chineză trebuie interpretată cu prudență: existența unui reper de preț nu înseamnă automat disponibilitatea liberă și imediată a volumului.
Pentru MAP, nivelul de 890–900 dolari pe tonă CFR Brazilia rămâne foarte ridicat în termeni absoluți. Faptul că cererea globală este slabă, dar prețurile fosfaților rămân aproape de 900 dolari pe tonă, arată că structura ofertei este încă relativ tensionată și că piața nu a acumulat suficient surplus disponibil pentru a produce o corecție severă.
Pe piața MOP (muriat de potasiu / clorură de potasiu), situația este mai stabilă. Activitatea comercială rămâne limitată, iar cererea sezonieră este slabă. Furnizorii beneficiază însă de suportul vânzărilor deja realizate pentru trimestrul al treilea, ceea ce reduce presiunea de a accepta discounturi agresive.
Un reper important vine din India, care a contractat 375.000 tone de MOP la 383 dolari pe tonă CFR. Valoarea totală a acestei achiziții poate fi calculată direct: 375.000 tone × 383 dolari pe tonă = aproximativ 143,625 milioane dolari SUA. Această tranzacție oferă un benchmark concret pentru piața internațională și indică nivelul la care un cumpărător major a acceptat să securizeze volume.
Pentru Africa de Sud, MOP CFR este indicat între 420 și 430 dolari pe tonă, cu o mediană de 425 dolari pe tonă. Comparativ cu contractul indian de 383 dolari pe tonă CFR, diferența este de 37–47 dolari pe tonă, respectiv aproximativ 9,7–12,3%. Pentru Laos, pe baza FOB Vietnam, este indicat un nivel de 415 dolari pe tonă.
Privită în ansamblu, piața globală transmite patru mesaje comerciale distincte. Ureea este în proces de normalizare și fragmentare regională, cu presiune descendentă la est de Suez și o ușoară fermitate la vest. China, prin ofertele de 380–400 dolari pe tonă FOB și prin creșterea exporturilor, poate deveni un factor suplimentar de presiune asupra prețului. DAP și MAP rămân foarte scumpe, între aproximativ 880 și 935 dolari pe tonă în principalele repere FOB și CFR, dar cererea slabă și așteptările de reducere a prețurilor limitează apetitul cumpărătorilor. MOP este cel mai stabil segment, susținut de vânzările pentru trimestrul al treilea și de benchmarkul indian de 383 dolari pe tonă CFR.
Pentru agricultorii, importatorii sau distribuitorii din Republica Moldova și din bazinul Mării Negre, concluzia comercială este că nu toate îngrășămintele trebuie cumpărate după aceeași logică. La uree există motive pentru prudență și pentru urmărirea unei eventuale presiuni descendente suplimentare, mai ales dacă India amână tenderul și China continuă să exporte. La DAP și MAP, piața rămâne structural scumpă, însă cererea slabă sugerează că achizițiile trebuie atent etapizate. La MOP, stabilitatea este mai mare, iar spațiul imediat pentru o scădere abruptă pare mai limitat. În esență, piața de la 6 iulie 2026 nu indică o singură tendință globală, ci o separare clară între azotul aflat în normalizare, fosfații încă foarte scumpi și potasiul relativ stabil.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns