Numărul producătorilor agricoli pe raioane în Moldova

Republica Moldova are în total 6 414 producători agricoli care gestionează exploatații de peste 10 hectare. La nivel național, un agent economic lucrează în medie circa 180 hectare, însă există diferențe semnificative între regiuni.

În sud, numărul producătorilor este foarte mare, în special în UTA Găgăuzia (465 agenți) și Cahul (326 agenți), unde suprafața medie per fermier depășește 218–220 hectare. Raioane precum Leova, deși cu doar 114 agenți economici, ating o medie record de 315,7 hectare per fermier, indicând o concentrare puternică a terenurilor în câteva exploatații mari. Ștefan Vodă, cu 186 de agenți, gestionează în medie 273,4 hectare fiecare, urmând același model de ferme consolidate și orientate spre agricultură industrială.

În nord, situația este mixtă. Unele raioane au ferme mari: Drochia (196 agenți, 292,7 ha/agent) și Dondușeni (105 agenți, 273,9 ha/agent). Alte raioane prezintă o structură fragmentată: Briceni (297 agenți, 86,2 ha/agent), Edineț (297 agenți, 142,5 ha/agent) și Ocnița (170 agenți, 118,2 ha/agent). Nordul combină astfel ferme mari și exploatații fragmentate, beneficiind totodată de soluri cu bonitate ridicată.

În centru, fragmentarea este mai pronunțată. Orhei (280 agenți, 121,6 ha/agent) și Hâncești (205 agenți, 179,9 ha/agent) sunt raioane mari ca teritoriu, dar cu suprafețe agricole reduse din cauza codrilor și urbanizării. Alte raioane mici – Călărași (102 agenți, 20,8 ha/agent), Strășeni (110 agenți, 26 ha/agent) și Nisporeni (89 agenți, 68,6 ha/agent) – arată o fragmentare accentuată, cu suprafețe mici per fermier, limitând mecanizarea și investițiile. Municipiul Chișinău (84 agenți, 104,7 ha/agent) și Ialoveni (74 agenți, 123 ha/agent) combină terenuri restrânse cu oportunități pentru agricultură de nișă și horticultură.

În concluzie, agricultura moldovenească prezintă două modele distincte: în sud și în unele raioane nordice, terenurile sunt concentrate în exploatații mari, favorizând agricultura industrială și exportul; în centru și alte raioane nordice, terenurile fragmentate mențin ocuparea în agricultură, dar reduc competitivitatea și posibilitatea investițiilor mari.