Piața îngrășămintelor și piața cerealelor evoluează în prezent pe direcții diferite, generând o divergență temporară cu impact major asupra sezonului agricol 2026. În timp ce prețurile la uree cresc accelerat, piața porumbului rămâne sub presiunea stocurilor ridicate și a unei recolte recente abundente.
Această disociere reflectă un dezechilibru între costul de producție și prețul de piață al cerealelor. Creșterea de aproximativ 60% a prețului ureei majorează semnificativ costurile pentru fermieri, în special pentru culturile intensive în azot, precum porumbul. În consecință, costul total pe hectar crește, iar pragul de rentabilitate se modifică, influențând direct deciziile privind suprafețele cultivate.
Pe de altă parte, piața cerealelor este dominată de un excedent de ofertă. Producția record din Statele Unite, estimată la circa 432 milioane tone echivalent porumb, și stocurile globale de aproximativ 289 milioane tone mențin presiunea asupra prețurilor. Această abundență ascunde însă riscuri importante pentru sezonul următor.
Efectele scumpirii îngrășămintelor nu se văd imediat în prețul cerealelor, deoarece agricultura funcționează pe cicluri sezoniere. Îngrășămintele influențează producția viitoare, nu oferta actuală. Astfel, reducerea aplicării azotului poate duce la scăderi ale randamentului de până la 30–40% în cazuri de subfertilizare severă.
În același timp, problemele logistice și energetice afectează disponibilitatea îngrășămintelor. Blocajele în puncte strategice, precum Strâmtoarea Hormuz, pot limita accesul la o parte semnificativă din fluxurile globale, ceea ce duce la creșteri de preț și la redistribuirea produselor către cumpărători mai puternici financiar.
Presiunea asupra fermierilor este amplificată și de costurile la motorină, care influențează direct lucrările agricole și transportul. Astfel, costul total per tonă produsă crește din mai multe direcții, nu doar din prețul îngrășămintelor.
Deciziile fermierilor devin tot mai dificile, fiind luate în condiții de incertitudine ridicată. Alegerea nivelului de fertilizare și a suprafețelor cultivate implică riscuri, iar în multe cazuri fermierii preferă reducerea costurilor în detrimentul potențialului de producție.
În concluzie, diferența actuală dintre prețurile îngrășămintelor și cele ale cerealelor este una temporară. Pe măsură ce efectele reducerii inputurilor vor deveni vizibile în producție, piața cerealelor va reacționa, iar prețurile vor intra pe o tendință de creștere.
Sursa: Iurie Rija
Lasă un răspuns