Soia în Moldova: o cultură strategică cu potențial nevalorificat

În contextul global al creșterii cererii pentru proteine vegetale, soia devine o miză esențială nu doar pentru securitatea alimentară, ci și pentru dezvoltarea agroindustrială a Republicii Moldova.

La nivel mondial, soia este principala cultură oleaginoasă, ocupând peste 40% din suprafața totală destinată oleaginoaselor și generând circa 60–65% din producția globală în acest segment. Cu peste 400 de milioane de tone de boabe produse anual, din care rezultă aproximativ 250 milioane de tone de șrot pentru nutrețuri și 55–60 milioane de tone de ulei, rolul său în hrănirea animalelor și în industria alimentară este crucial.

În Republica Moldova, însă, soia rămâne o cultură secundară, eclipsată de floarea-soarelui și rapiță. Cu o suprafață cultivată de aproximativ 30.000 de hectare, cultura reprezintă doar 6% din segmentul oleaginos, iar producția anuală, estimată la 40–50.000 de tone, nu reușește să satisfacă cererea internă, mai ales în zootehnie. Sectorul zootehnic necesită anual peste 120.000 de tone de boabe de soia, în timp ce șrotul de soia – principala sursă de proteină pentru nutreț – este acoperit în proporție de doar 30–40% din resurse interne.

Această dependență de importuri are consecințe directe asupra securității alimentare și costurilor de producție. Fermierii locali, confruntați cu provocări climatice și lipsa unor politici de sprijin comparabile cu cele din UE, evită cultura de soia în favoarea unor alternative mai sigure. Soia este o plantă pretențioasă – are nevoie de apă în perioade critice, tratamente fitosanitare specifice și o tehnologie riguroasă de cultivare. Din acest motiv, ea este cultivată aproape exclusiv în nordul țării.

O oportunitate europeană pentru o cultură ignorată

Cu toate aceste obstacole, contextul regional favorizează o redresare a culturii de soia în Moldova. Uniunea Europeană încurajează extinderea suprafețelor cu soia nemodificată genetic (NON-GMO), iar Moldova, care interzice OMG-urile, poate deveni un furnizor de nișă pentru piețele europene. În plus, existența soiurilor autohtone performante – Igorina, Moldovița, Viorela – precum și certificarea Donau Soja pot asigura accesul la segmente premium de export.

Pentru ca acest scenariu să devină realitate, sunt necesare intervenții clare la nivel de politici agricole: subvenții directe per hectar, investiții în irigare și stimularea procesării locale. Doar așa se poate rupe cercul vicios al unei producții mici, care nu justifică investiții în procesare, ceea ce descurajează și mai mult cultivatorii.

Uleiul de soia: Un exportator tăcut, dar în creștere

Deși nu este un produs de larg consum pe piața internă, uleiul de soia moldovenesc câștigă teren pe piețele externe. Între 2021 și 2024, exporturile de ulei s-au multiplicat de aproape opt ori, ajungând la peste 9.000 de tone în 2024. În primele șase luni ale anului 2025, au fost deja livrate 2.549 de tone, confirmând un trend ascendent.

Ponderea uleiului în procesarea boabelor este de doar 20%, restul fiind șrot – principalul produs destinat zootehniei. Totuși, uleiul aduce venituri suplimentare, valorificate pe piețe precum România, Bulgaria, Elveția și Grecia. Prețurile la export au oscilat de la un vârf de 26,7 lei/kg în 2022 la un minim de 12,9 lei/kg în 2024, cu semne de revenire la 19,7 lei/kg în 2025.

Exportul este dominat de un singur jucător – SC „OLSEG-VT” SRL, care controlează peste 80% din volumul total livrat. Această concentrare excesivă poate reprezenta o vulnerabilitate, dar și o oportunitate de diversificare și atragere a altor procesatori în lanțul de valoare al soiei.

Republica Moldova se află în fața unei oportunități istorice: transformarea culturii de soia dintr-un segment marginal într-un pilon al securității proteice și al exporturilor agroalimentare durabile. Chiar dacă producția internă este încă modestă, fundamentele sunt solide: resurse naturale, acces pe piața europeană, tradiție agricolă și interes internațional pentru proteine vegetale.

Pentru ca acest potențial să fie valorificat, este nevoie de viziune politică, investiții inteligente și cooperare între fermieri, procesatori și stat. Soia poate deveni nu doar o sursă de hrană și venit, ci și un vector al modernizării agriculturii moldovenești.